Odată, prin al doilea an de preoţie, în oraşul meu natal, am fost martorul unei îngropăciuni (căci nu înmormântare era) care m-a cutremurat mai mult ca altele.

Un tânăr se sinucisese, undeva într-o pădure. Şi familia, prieteni, colegii toţi, cu bătăi în piept şi urlete de durere se despărţeau de tânărul acela. Pentru că preot – după rânduiala cuminte a Bisericii – nu era, pe margine, nişte lăutari cântau bucăţi triste – mare parte din ele romanţe…

În durerea mamei copilului aceluia era cea mai dramatică luptă din câte mi-a fost dat să văd… Stam pe margine – tocmai înmormântasem pe un om tare drag mie – şi, cu nodul în gât, îmi imaginam pe văduva din Nain… Câtă deznădejde, cât nu este prezent Hristos! După ce l-au aşezat în groapă şi au plecat toţi, m-am dus lângă moviliţa de lut galben şi-am rostit „Tatăl nostru…”

Citeşte şi:  Atunci cand spui cuiva un cuvant greu, jignitor, batjocoritor, ironic, zeflemitor esti un om crud

Nu de dragul celui care îşi grăbise plecarea, ci din solidaritate – poate necanonică – cu femeia aceea – mamă de rană cu văduva din Nain. Nu ştiu de unde a răsărit lângă mine. Poate că nici nu plecase… Pe faţa ei se-aşezase o umbră, fină cât o pânză de păianjen – o umbră de nădejde. Pe care nu eu i-o dădeam, ci taina aceasta a prezenţei lui Hristos în întâmpinarea disperaţilor lumii.

Citeşte şi:  Exemplul mucenicului

Am înţeles atunci, mai mult ca oricând, Dumnezeul Căruia-I slujesc şi a Cărui iubire mi-e hrană cerească şi pământească. El rămâne Făcătorul de minuni; ba, mai mult, El e Minunea, pentru că El e Viaţa. Când m-am întors între ai mei, mama mea a fost cea care – simţindu-mi plânsul, mi-a pus capul pe umărul ei, m-a mângâiat şi mi-a zis: „Dragul mamei…”

Citeşte şi:  Cei care trăiesc fără să fie atenţi la sine, niciodată nu se vor învrednici de primirea darurilor

Este reacţia care mi-a confirmat că toate maicile au în inima lor ceva din sabia care trece prin inima Maicii Domnului. Şi-am înţeles că de dragul unor astfel de fiinţe, icoane de duh ale împlinirii Iubirii, Hristos schimbă moartea-n bucurie.

Vă închipuiţi coloana de oameni care duceau – tot în cântare lăcrimată – pe tânărul din Nain cum s-a întors acasă. Cum este şi răspunzi: Unde-ai fost? La o înmormântare. Sau… Unde-ai fost? „La o Înviere!!!”

Din “Ce va da omul în schimb pentru sufletul său?“, Ed. Agnos, Sibiu, 2013