Căci care este fiul pe care tatăl său nu-l pedepseşte? Iar dacă sunteţi fără de certare, de care toţi au parte, atunci sunteţi fii nelegitimi şi nu fii adevăraţi. Ai fost bătut? Bucură-te de aceasta şi îndreaptă greşeala. Pe nedrept ai fost bătut? Mai mare ţi-i răsplata;

Tăria credinței se vădește când rabzi dispreț și bătaie

Frate, dacă stai în ascultare la Părinţi, tăria credinţei tale nu se vădeşte când îţi poartă de grijă şi auzi cuvinte blânde şi delicate, ci când rabzi dispreţ şi bătaie; căci şi o fiară sălbatică, de e luată cu binişorul, se domoleşte şi se îmblânzeşte. Nu te înăspri către cel care te pedepseşte, de vrei să ajungi vas ales, ci supune-te întru toate cu blândeţe învăţătorului tău, după cum Domnul însuşi, făcându-se om, S-a supus cu smerenie: mai întâi Maicii Sale şi celui socotit a-I fi tată – aşa cum ne învaţă Evanghelistul, când zice: Şi le era supus – iar apoi adevăratului Tată, Cel ceresc, Căruia I S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte pe cruce, după spusa Apostolului.

Primeşte cu mulţumire necazurile ce vin asupra ta şi pedepsele proestosului. Căci care este fiul pe care tatăl său nu-l pedepseşte? Iar dacă sunteţi fără de certare, de care toţi au parte, atunci sunteţi fii nelegitimi şi nu fii adevăraţi. Ai fost bătut? Bucură-te de aceasta şi îndreaptă greşeala. Pe nedrept ai fost bătut? Mai mare ţi-i răsplata; căci şi apostolii, vestind lumii mântuirea, erau bătuţi în fiecare cetate, ca nişte răufăcători, însă nu se mâniau, nici se supărau, ci se bucurau că au fost învredniciţi să sufere necinste pentru numele lui Hristos.

Citeşte şi:  Sfântul Grigorie Palama: Moaștele sfinților dovedesc că omul se sfințește în întregime

Dar poate va spune careva dintre cei mai delăsători: „Mă supără că mi se întâmplă mie una ca asta, după atâtea osteneli făcute în mănăstire”. Eu i-aş răspunde: „Asta te întristează, rob al Domnului? De aici să înţelegi că, după atâţia ani şi după atâta trudă, de care vorbeşti, n-ai biruit încă patimile”.Căci de crede cineva că este ceva, în vreme ce nu este nimic, se înşeală pe sine însuşi. După cum un cârmaci îşi dovedeşte iscusinţa la vreme de furtună, tot aşa şi monahul se vădeşte în vremea necinstei sau a dojenii; fie le rabdă cu bucurie, ca având de la ele câştig mare, fie îl rănesc şi îl întristează. Cel care se făleşte, zicând „Am atâţia ani în viaţa monahală”, fără a arăta lucrarea cinului [călugăresc] şi fără să dobândească chipurile vieţuirii cuvioase, are uneltele, dar nu le-a deprins încă meşteşugul.

Citeşte şi:  În gradina Ghetsimani: rugăciunea și prinderea lui Iisus

Ai îmbătrânit în schimă? Ca unul încercat în vieţuirea aceasta, fii pildă celor tineri şi neiscusiţi. Să se uimească ceilalţi de răbdarea şi nerăutatea ta.

Să se bucure şi Duhul Sfânt, care locuieşte în tine, de tăria ta cea multă. Şi mai ales ţi se cuvine să mulţumeşti, căci toate câte pătimeşti sunt spre folosul tău.

Socotesc că cel ce te-a primit sub oblăduirea lui nu se bucură de cusurul tău, fiindcă are să dea socoteală Domnului pentru tine. Dimpotrivă, bucuria lui este să te pună desăvârşit înaintea Domnului. Şi de aceea, eşti dator să rabzi cu recunoştinţă toate câte vin de la stareţ, fie ele şi dureroase, ca unul care e lecuit şi pedepsit.

Dacă nu poţi duce un mic necaz sau ispită pentru Domnul, cum vei răbda unul mare? De nu primeşti ocară sau pălmuire sau lovire, cum îţi vei duce crucea, pe care ai făgăduit de la început că ai s-o porţi? Şi dacă nu îţi duci crucea, cum vei ajunge moştenitor al slavei cereşti, împreună cu cei care spun: Acestea toate au venit peste noi, dar noi nu Te-am uitat şi nici n-am făcut nedreptate întru legământul Tău şi iarăşi: Pentru Tine suntem daţi morţii toată ziua, socotiţi am fost ca nişte oi de înjunghiere!

Iubite frate, am uitat ce a îndurat pentru noi Stăpânul nostru, al tuturor? A fost ocărât, umilit, a auzit „Ai demon” şi nu S-a mâniat; a fost pălmuit, lovit cu pumnii, batjocorit, pironit pe cruce, a gustat oţet cu fiere, i s-a împuns coasta cu suliţa. A răbdat toate acestea pentru mântuirea noastră şi noi nu suferim pentru El nici măcar o mică ocară? Cum ne vom arăta înaintea Lui în ziua Judecăţii? Ce cuvânt de apărare vom găsi atunci când, alături de toate celelalte binefaceri făcute nouă, ni le va pune înainte şi pe acestea, cerându-ne ceva în schimb?

Citeşte şi:  Ce semnifică pomenirile pentru cei mutaţi la Domnul?

Aşadar, să ne trezim, iubite, din aşa moleşeală şi, cu inimă vitează şi neclintită, să zicem cu Apostolul: Suntem gata nu numai să fim legaţi sau loviţi, ci şi să murim pentru Hristos; căci dacă împreună-pătimim, împreună ne vom slăvi şi împreună cu El vom moşteni împărăţia.

Sfântul Efrem
Everghetinos vol. 2; Editura Sfanta Mare Manastire Vatoped