Pe scurt despre film: Cândva în viitor, Mae (Watson) se angajează la The Circle, un gigant tehnologic ce oferă o experiență completă clienților săi, îmbinând revoluționar facilități social media, dar și platforme pentru cumpărături online și creând o identitate online completă și extrem de transparentă, pe principiul „secretele sunt minciuni”. Doar că, evident, această identitate presupune renunțarea la orice formă de intimitate, iar Mae se va trezi curând fugind de tehnologia omniprezentă.

Comentariu: Big Brother deja vegheaza. Nu am fost niciodata cu adevarat liberi. Si posibil nici nu vom fi.

Ca la multe campanii unde propaganda a stiut cum, cat si cui sa spuna de bine, de avantaje, de beneficii si nimic despre dezavantaje, despre partea neplacuta, despre reversul medaliei, cam asa si cu filmul asta. Va spune cineva, cu subiect si predicat, care sunt dezavantajele implementarii unui asemenea sistem?

Pasapoartele, cardurile bancare, cardurile medicale si cate or mai fi similar, plus telefonul mobil, GPS-ul – toate astea stiu deja totul despre noi. Mai multe si mai bine decat stim noi despre noi. Unde am fost, cat am stat, cu cine, de unde am venit, ce si cu cine am vorbit. Cand suntem acasa, cand in concediu, cati bani avem, cati bani am cheltuit si unde, unde si cat muncim, cat castigam, cu cine ne inrudim, cine ne sunt prietenii, unde invata copiii nostri, ce boli avem. Si daca aceste nebunii ale vietii moderne nu stiu tot, se adauga si prostia atator oameni care isi dezvaluie viata, cu lux de amanunte, la zi, pe retele de „socializare”, de buna-voie, cu nonsalanta si naivitate. Si printre prietenii prietenilor tai e si cineva care colecteaza aceste detalii. Ca daca nu ar interesa pe nimeni, nu ni s-ar cere, zic.

Asa ca e cazul sa avem, dupa cum sugereaza acest film, camere peste tot, inclusiv asupra noastra.

Totusi, de ce sa fie viata fiecaruia dintre noi un bun public? Si de ce ar interesa pe toata lumea ce face unul sau altul?

Doar experientele altora NU vor fi niciodata experientele tale. Fiecare trebuie sa-si traiasca viata, sa-si creeze propriile experiente, propriile amintiri, sa faca propriile greseli.

Insa ni se propune implantarea unui cip sub piele, pentru a deveni niste roboti vulnerabili dirijati si controlati non-stop, scenariu care nu e deloc departe de a se intimpla.

Un lucru interesant e ca cu totii stim ca numai prostimea va fi „inregistrata” cu tehnologia asta. Nici un cap al nici unei societati nu va fi parte. Este evident. Ei vor sti mereu cam totul despre noi, iar noi vom sti doar ce vor ei sa stim despre ei. Echitabil?

Noi ar trebui sa fim cei care controleaza progresul, tehnologia, si nicidecum invers. In plus, toata lumea, fiecare individ de pe planeta, are dreptul la intimitate.

Apare intrebarea daca ai vrea sa porti o camera de-asta, cu scopul de a-ti expune viata minut cu minut si sa filmezi tot? Locuri, oameni, masini, institutii, case, adrese etc. Ai vrea asa ceva? Sau fara voia si cunostinta ta sa fii filmat si analizat? Si vedem situatia asta deja prezenta in trafic spre exemplu, sau in viata de zi cu zi – la banca, la magazin, in parc, pe strada s.a.m.d.

O scena memorabila din film e cea cu lansarea unei alte aplicatii, SoulSearch. Prezentarea si introducerea par naturale, insa in casca prezentatoarei i se spune ce sa faca. Apoi cu ajutorul aplicatiei se alege aleatoriu o persoana data in urmarire. Aleatoriu, dar domnisoara Mae stie deja multe detalii despre condamnata.

https://www.youtube.com/watch?v=GxEzUgoCF3w

E o MANIPULARE care creeaza iluzia unei idei originale, unui lucru bun, necesar, eficient si corect.

O intrebare care apare firesc din toata aceasta scena e – ce s-ar mai intampla insa daca am deveni fiecare dintre noi justitiari si am incepe sa ne vanam, sa ne banuim reciproc, sa ne turnam, sa ne facem singuri dreptate?

In final, personajul principal aplica aceeasi transparenta cu domnii sefi, care, ca sa vezi, sunt profund socati, ingrijorati si devin agresivi.