Cât de mare este credința? De câte feluri este credința? Credința și învățăturile  trebuie păstrate neschimbate! „Chiar dacă noi sau înger din cer v-ar binevesti altceva decât ceea ce ați primit acum, să vă fie anatema!”

Despre credință- Cateheza a V-a Către cei care au să se lumineze(boteze-n.n.), rostită în Ierusalim, (pag 74-79)

(…)Credința are atât de mare putere, încât se mântuiește nu numai cel care crede, ci unii chiar sunt mântuiți prin credința altora. Slăbănogul din Capernaum nu credea(Matei 9,2, Marcu 2,5), credeau însă cei care-l duceau și care l-au coborât prin acoperișul casei. Slăbănogul avea bolnav și sufletul împreună cu trupul. Să nu crezi că eu îl acuz zadarnic pe slăbănog! Chiar Evanghelia a spus: „Văzând Iisus credința lor”(Matei 9,2, Marcu 2,5)– n-a spus:„credința lui”-,„spune slăbănogului: Scoală!”(Matei 9,5, Marcu 2,9). Cei care îl purtau credeau, iar slăbănogul s-a bucurat de vindecare.

Vrei să vezi  mai bine că unii sunt mântuiți prin credința altora? Lazăr a murit (Ioan 11,14). Au trecut o zi, două, trei, iar putreziciunea îi păștea trupul. Era cu putință ca un mort de patru zile să mai creadă și să mai roage pentru el pe izbăvitor? Dar ceea ce lipsea celui mort, aceea au plinit surorile lui bune.(Ioan 11, 21-27). Când Domnul a venit și sora lui Lazăr a căzut la picioarele Lui, la întrebarea Lui: „Unde l-ați pus?”(Ioan 11,34), ea I-a răspuns: ” Doamne, miroase acum, că este a patra zi”(Ioan 11, 39). Domnul îi zice: „Dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu”(Ioan 11, 40). Aproape că i-a spus: „Înlocuiește tu credința mortului!”. Și atât de multă putere a avut credința surorilor, încât l-a chemat pe cel mort de la porțile iadului!

Dacă unii crezând în locul altora au avut putere să-i învie pe morți, tu oare, dacă pentru tine însuți vei crede din inimă, nu te vei folosi mai mult? Dar chiar dacă ești necredincios, sau puțin credincios, Domnul este iubitor de oameni și stă alături de tine dacă te pocăiești. Numai spune și tu din inimă: „Cred, Doamne, ajută necredinței mele!”( Marcu 9, 24). Dar chiar și atunci când ești credincios, totuși nu ai desăvârșirea credinței; ai nevoie și tu să spui ca apostolii:” Doamne, adaugă-ne credință!”( Luca 17,5). Puținul îl ai prin tine însuți; prinosul însă îl primești de la Acela.

Cuvântul credință, în ceeea ce privește numirea sa, este unul, dar ea este de două feluri. Este un fel dogmatic de credință, în care există un acord al sufletului cu un anumit lucru. Acest fel de credință folosește sufletului după cum spune Domnul: „Cel care ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis, are viață veșnică și la judecată nu va veni (Ioan 5, 24)„. Și iarăși:„Cel care cere în Fiul nu se judecă (Ioan 3,18), ci s-a mutat de la moarte la viață”(Ioan 5, 24 ). Cât este de mare iubirea de oameni a lui Dumnezeu! Drepții au bine plăcut lui Dumnezeu după trecerea de mulți ani. Ceea ce ei au dobândit după mulți ani prin faptele lor bune, bineplăcând lui Dumnezeu, aceea ți-o dăruiește acum Iisus într-un ceas (n.n.- Sfântul se referă la cei ce prin taina botezului vor primi darul credinței). Dacă vei crede că Domnul este Iisus și că Dumnezeu L-a sculat din morți, vei fi mântuit(Romani 10,9) și vei fi mutat în paradis de Cel care l-a dus pe tâlhar în rai(Luca 23,43). Să nu te îndoiești că are această putere! Căci Cel care a mântuit în această sfântă Golgotă pe tâlhar într-un ceas, Același te va mântui și pe tine dacă crezi.

Este un al doilea fel de credință, dăruit de Hristos prin har.” Unuia  se dă, prin Duhul, cuvântul înțelepciunii, altuia cuvântul cunoștinței, după același Duh; unuia credința în același Duh, iar altuia , darurile vindecărilor”(I Corinteni 12, 8-9). Această credință, după har, dăruită de Duhul, nu este numai dogmatică, ci lucrează și cele ce sunt mai presus de om. Cel care va avea această credință va spune muntelui acestuia:„Mută-te de aici acolo, și se va muta”(Matei 17,20). Când cineva va spune așa cu credință, crezând că se va înfăptui ceea ce spune și nu se va îndoi în inima lui(Marcu 11, 23), atunci primește harul. Despre această credință s-au spus cuvintele:„Dacă veți avea credință cât un grăunte de muștar…”(Matei 17, 20). Căci în chipul în care grăuntele de muștar, fiind mic în ceea ce privește mărimea, dar arzător după lucrarea sa, și semănat într-un mic loc își întinde împrejur, după ce crește, ramuri mari care pot să adăpostească și păsările (Matei 13, 32), tot astfel și credința sădită în suflete, într-o clipită săvârșește cele mai mari fapte. Sufletul luminat prin credință și-L reprezintă pe Dumnezeu, vede pe Dumnezeu atât cât omenește e cu putință, străbate marginile lumii și vede de pe acum judecata viitoare, înainte de sfârșitul veacului acestuia, și răsplata făgăduințelor. Să ai așadar în Dumnezeu credința care răsare din sufletul tău, ca să primești și de la Acela credința care săvârșește fapte mai presus de om.

Dobândește și păstrează numai credința pe care ai învățat-o și ți-a fost propovăduită( adică articolele Simbolului de credință), cea care ți-a fost  predată acum de Biserică și întărită de toată Scriptura!

Pentru că nu pot toți să citească Scripturile, deoarece îi împiedică la cunoașterea lor, pe unii simplitatea minții, iar pe alții ocupațiile, pentru aceea am strâns în căteva fraze toată dogma credinței(adică Simbolul credinței), ca să nu se piardă sufletul din pricina neștiinței. Vreau să vă amintesc de aceste cuvinte și să fie recitite de voi cu toată râvna; să nu fie scrise pe hârtie, ci săpate cu ajutorul memoriei, în inima voastră. Să vă păziți atunci când le studiați să nu audă vreun catehumen cele predate!

Să aveți această învățătură ca merinde în tot cursul vieții voastre! Altă învățătură  afară de aceasta să nu primiți, nici chiar dacă noi, care vă învățăm acum, ne-am schimba și am grăi învățături contrare acestora, nici chiar dacă înger potrivnic, prefăcut în înger de lumină(II Cor.11,4), ar vrea să vă rătăcească! „Chiar dacă noi sau înger din cer v-ar binevesti altceva decât ceea ce ați primit acum, să vă fie anatema!”(Galateni 1,8)”. Auzind de aceste cuvinte, adu-ți aminte de Simbolul credinței! Primește la timpul potrivit din dumnezeieștile Scripturi demonstrarea fiecărui punct de credință! Învățăturile  credinței n-au fost alcătuite așa cum li s-a părut oamenilor, ci cele mai importante au fost adunate din toată Scriptura și împlinesc o singură învățătură a credinței. Și după cum sămânța de muștar dintr-un mic grăunte își întinde împrejur multe ramuri (Matei 13,32), tot astfel și acest Simbol de credință, în puține cuvinte, a cuprins ca într-un sân toată cunoștința evlaviei din Vechiul și Noul Testament. Vedeți așadar, fraților, și țineți predaniile pe care le primiți acum ( II Tes. 2,15) și înscrieți-le pe tabla inimii voastre( Pilde 7,3).

Țineți cu evlavie învățăturile! Nu cumva dușmanul să prade pe cei slăbiți! Nu cumva vreun eretic să schimbe ceva din cele predate! Simbolul credinței este ca o depunere de bani la bancă (Luca 19,23); aceasta am facut-o noi acum! Dumnezeu însă vă cere socoteală de banii depuși.

„Mărturisesc, după cum zice Apostolul, înaintea lui Dumnezeu, Care dă viață tuturor, și a lui Hristos Iisus, Care a mărturisit mărturisirea cea bună pe timpul lui Ponțiu Pilat”(I Timotei 6,13), să păziți neîntinată această credință, predată vouă, până la arătarea Domnului nostru Iisus Hristos. Ți s-a predat acum vistieria vieții; și Stăpânul, la arătarea Lui, îți va cere ceea ce ți-a fost încredințat, ” pe care la vremea cuvenită o va arăta fericitul și singurul Stăpân, Împăratul împăraților și Domnul domnilor, singurul care are nemurirea și locuiește în lumina cea neapropiată, pe Care nu L-a văzut nimeni dintre oameni, nici nu poate să-L vadă” (I Timotei 6, 15-16). Acestuia slava, cinstea și puterea, în vecii vecilor, Amin.

Sursa: „Cateheze” – Sfântul Chiril al Ierusalimului, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2003, pag. 74-79