Ecumenismul – erezia ereziilor
Anatema împotriva ecumenismului
Pentru oricine este deprins cu istoria Bisericii, în special cu istoria luptei ei cu ereziile, este limpede că ecumenismul este erezia ereziilor. Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB) a ,,acumulat în sânul său, ca într-un centru anume, toate blasfemiile, înşelăciunile şi împotrivirile faţă de Adevăr care au existat de-a lungul întregii istorii spirituale a omenirii, de la Cain, Ham la Iuda trădătorul, Karl Marx, ademenitorul Freud şi toţi hulitorii contemporani”[1].
Pe măsură ce vedem ce se întâmplă în lumea contemporană, noi ne aducem aminte fără să vrem cuvintele Sfântului Nil Izvorâtorul de Mir despre vremurile de pe urmă când ,,prin faptele lor nelegiuite oamenii îi vor depăşi pe diavoli şi vor fi într-un cuget cu ei”[2].
Trăim în epoca apostaziei, epoca valorilor false. Apostazia totală de la Dumnezeu este semnul vremurilor noastre şi este legată inseparabil de ecumenism. Mirajul ecumenismului, surogatul său pentru dragostea creştină, este promovat şi preamărit pretutindeni în lume. În momentul de faţă, toate Bisericile locale sunt membre ale CMB, cu excepţia Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora (BORD)[3] .
În 1983, Sinodul Episcopilor Bisericii a rostit anatema împotriva ecumenismului. Iată textul ei:
,,Celor ce atacă Biserica lui Hristos învăţând că Biserica lui Hristos este împărţită în aşa-zise „ramuri” ce se deosebesc în dogmă şi felul de viaţă, sau că Biserica nu există în chip văzut, ci va fi alcătuită în viitor când toate ramurile sau sectele, sau denominaţiunile, şi chiar religiile vor fi unite într-un singur trup; şi celor care nu deosebesc preoţia şi tainele Bisericii de cele ale ereticilor, ci spun că botezul şi euharistia ereticilor sunt eficace pentru mântuire; aşadar, celor ce cu bună ştiinţă sunt în comuniune cu aceşti eretici mai sus amintiţi sau care sprijină, răspândesc sau apără noua lor erezie, numită de obicei ecumenism, sub pretextul dragostei frăţeşti sau al presupusei uniri a creştinilor despărţiţi, ANATEMA !”[4]
Mitropolitul Vitalie scrie: ,,Prin rostirea anatemei împotriva ecumenismului, BORD îşi apără turma de această ispită apocaliptică. În acelaşi timp, ea a pus neintenţionat o sarcină gravă asupra conştiinţei tuturor Bisericilor locale deoarece, mai devreme sau mai târziu, ele vor trebui să soluţioneze această chestiune într-un fel sau altul. Destinul lor duhovnicesc ulterior în Biserica Ortodoxă va depinde de modul în care ele soluţionează această problemă. De drept, această anatemă rostită de noi are un caracter pur local (pentru BORD), însă, de fapt, ea are o importanţă istorică şi universală mare doar pentru că ecumenismul este în sine erezia la o scară universală. Sarcina BORD este în mod evident asupra conştiinţei tuturor creştinilor ortodocşi. Aceasta este marea cruce pe care Domnul a aşezat-o pe umerii noştri. Este cu neputinţă să mai păstrăm tăcerea, fiindcă orice tăcere suplimentară ar putea fi asemuită cu o trădare a adevărului, şi fie ca Dumnezeu să ne izbăvească pe toţi de aceasta”[5].
Doar ,,turma cea mică” rămâne credincioasă lui Hristos, ştiind că Domnul nu-i va lăsa nemângâiaţi pe cei care-L iubesc pe El (Ioan 14, 18).
Puritatea canonică a BORD atrage acum un mare număr de credincioşi din Rusia care sunt curaţi cu inima. Minciunile şi defăimarea oficiale pe care Patriarhia Moscovei le aruncă asupra BORD şi parohiilor sale din Rusia sunt acum zadarnice.
Va veni vremea când Patriarhia Moscovei va trebui să răspundă înaintea lui Dumnezeu pentru vătămarea făcută de ecumenism Rusiei mult pătimitoare. Este înspăimânător a merge împotriva adevărului Dumnezeului celui viu şi a crea Biserica ,,celor fără de lege”. Ce se va întâmpla dacă, prin păcatele sale, Patriarhia Moscovei va pierde curând harul şi acest lucru va deveni evident tuturor, mai cu seamă ,,celor mici” a căror credinţă curată singură susţine sfânta Ortodoxie în Rusia ?
Autor: Ludmilla Perepiolkina
[1] Arhiepiscop Vitalie (Ustinov, acum mitropolit, întâistătătorul BORD), ,,Ecumenismul”, raport prezentat Sinodului Episcopilor în 1967, Mahopac, SUA; Montreal, 1982, p. 9.
[2] Declaraţiile postume ale Prea Cuviosului Nil Izvorâtorul de Mir, Athonitul, publicată de Chilia Buna Vestire a stareţului Partenie din Muntele Athos, Atena, 1912, p. 59.
[3] Patriarhia Ierusalimului a hotărât de asemenea ca Biserica Ierusalimului să-şi înceteze participarea la dialogurile cu heterodocşii şi în Consiliul Mondial al Bisericilor. A se vedea ,,Declaraţia patriarhului Diodor’’ din Orthodoxos Typos, nr. 842, 16.6.1998, p. 1, col. 1-3.
N.tr.: Patriarhia Ierusalimului a reluat relaţiile cu Consiliul Mondial al Bisericilor odată cu urcarea pe scaunul său a actualului patriarh, Teofil al III-lea. Între timp au părăsit CMB Bisericile Georgiei şi Bulgariei – ca să facem referire doar la Bisericile socotite canonice de Ortodoxia oficială, între care nu s-a aflat de fapt BORD. Până la întoarcerea sa în Patriarhia Moscovei în 2007, ea a fost socotită necanonică şi nu au existat relaţii, decât neoficial sau amical, între ierarhii ei şi Ortodoxia oficială.
Şi trebuie remarcat că afirmaţia în sine este irelevantă. Că sunt sau nu membre ale CMB, toate Bisericile Ortodoxe locale oficiale, fără excepţie, subscriu mentalităţii şi direcţiei generale.
[4] Rusia Ortodoxă [Pravoslavnaia Rus’], nr. 10 (1271), 15/28 mai 1984, Tipografia Sfântul Iov de Poceaev, Mânăstirea Sfânta Treime, Jordanville, New York, p. 3, col. 2.
[5] Arhiepiscop Vitalie, ,,Sinodul Episcopilor din 1983”, Rusia Ortodoxă [Pravoslavnaia Rus’] nr. 10, 15/28 mai 1984, p. 3, col. 2.
Dar cu patriarhul Kiril care îndeamnă pe soldați cum sa omoare mai eficient ,cum rămâne superortodoxilor ?
Proorocul mincinos adună toate neamurile și vor să facă o singură religie după ,m-ai trebuie un conducător anticrist!
Ecumenismul – erezia ereziilor Anatema împotriva ecumenismului Pentru oricine este deprins cu istoria Bisericii, în special cu istoria luptei ei cu ereziile, este limpede că ecumenismul este erezia ereziilor. Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB) a ,,acumulat în sânul său, ca într-un centru anume, toate blasfemiile, înşelăciunile şi împotrivirile faţă de Adevăr care au existat de-a […] 🔺 https://c.aparatorul.md/e41zh 🔺
Adevarat,dar de ce este exemplu dat ,Patriarhul Kiril al Moscovei?Sa ii dati pe ai nostrii…
-…ce e aia , apostazie ? Sună a boală , cu transmitere sexuală…!
https://www.facebook.com/share/r/UGfh17TMwYng33ow/
Iuda a fost mic copil pe lângă ce faceți voi astăzi. Dar plata a voastră este , fata îndoială!
Isus, adesea ii da exemplu pe cei de alta credinta, pe vamesi si alti pacatosi, ca sunt mai buni decat iudeii. Voi atacati in schimb ecumenismul, si buna convietuire intre crestini si intre cei de alte credinte. Chiar credeti ca-i faceti pe plac Domnului? Voi nu sunteti doar rai, ci de-a dreptul bolnavi psihic irecuperabili!
Doar cei născuți din Nou adică din Apă și Duhul Sfânt pot intra în Împărăția lui Dumnezeu. Cei ce fac voia lui Dumnezeu și împlinesc poruncile.
Mărturisesc un singur Dumnezeu în Treime închinat, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
Osândesc sinodul din Creta, consiliul mondial al bisericilor și orice schisma.
În România, din cauza divergenţelor de ordin canonic privind trecerea de la calendarul iulian la cel gregorian, în Biserica Ortodoxă Română s-a produs o schismă, care persistă şi astăzi după opt decenii. Ierarhii şi clerul Bisericii nu au căzut de acord, la vremea aceea, asupra canonicităţii schimbării calendarului bisericesc şi, ca urmare, o parte din ei a părăsit Biserica oficială, continuând să ţină calendarul iulian. Între cele două Biserici Ortodoxe din România au existat şi există încă disensiuni grave, urmare a neînţelegerilor din 1924.
Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România nu a fost şi nu este de acord cu revizuirea modernistă a canoanelor şi rânduielilor ecleziastice pe care le-a impus Conferinţa pan-ortodoxă de la Constantinopol din 1923. Acest congres nu s-a ocupat exclusiv de reforma calendarului Bisericii, ci şi de alte ,,probleme canonice şi ecleziologice, asupra cărora urma să-şi formuleze opinia: 1. Mutarea sărbătorilor sfinţilor mari în cea mai apropiată duminică pentru a micşora numărul sărbătorilor din zilele lucrătoare; 2. Impedimentele în săvârşirea cununiei; 3. Cununia clerului (Episcopatul şi cununia, a doua căsătorie pentru diaconii şi preoţii văduvi, ordinea celor două sfinte taine: cununia şi hirotonia); 4. Slujbele bisericeşti; 5. Posturile de peste an; 6. Necesitatea desfăşurării unui congres pan-ortodox anual.
În plus faţă de cele şase puncte de mai sus, au fost ridicate probleme în ceea ce priveşte vârsta canonică pentru hirotonie, tunderea părului şi bărbii clericilor, precum şi portul acestora. Toate problemele prezentate dintre care chestiunea calendarului era primordială, au fost luate în discuţie pe baza tendinţelor inovatoare tipice liberalismului ortodox de după război. (…)
Prin urmare, Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România se dezice de hotărârile luate la Congresul de la Constantinopol din 1923, printre care se numără schimbarea calendarului şi intrarea în mişcarea ecumenistă; ierarhii Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România consideră de cuviinţă a nu se abate, în nici un fel, de la Tradiţia Sfinţilor Părinţi, acest lucru presupunând nu numai neabaterea de la dogmele Bisericii Ortodoxe, ci şi cea de la canoanele celor şapte Sinoade Ecumenice şi Locale.
–––––––––