Deloc întamplator „sultanul” turc Erdogan a ales ales data de 24 iulie pentru a (re)transforma bazilica Sfanta Sofia în moschee.

Pe 24 iulie 1923, a fost semnat Tratatul de Lausanne, prin care practic s-a pus capat Imperiului Otoman si a inceput istoria Turciei ca stat modern, sub conducerea lui Mustafa Kemal – Ataturk(„parintele turcilor”).

A fost un moment decisiv în istoria turcilor, cand acestia au pierdut numeroase teritorii stapanite sute de ani de Imperiul Otoman, si au trecut brusc la un stat mult mai redus ca intindere, national, laic si modern. De cand a ajuns la putere, Erdogan face tot ce poate sa distruga lucrarea lui Ataturk de modernizare si laicizare si sa intoarca Turcia la un trecut imperialist, neo-otoman, inclusiv prin contestarea Tratatului de la Lausanne, la fel de dureros pentru Turcia precum Tratatul de la Trianon pentru Ungaria.

In acest plan gradios al celui care se considera un nou sultan al unui nou imperiu turc islamist, data de 24 Iulie 2020 reprezinta un moment simbolic important. Alegerea acestei date pentru transformarea marii catedrale ortodoxe în moschee simbolizeaza contestarea noii ordini de dupa 1923, si intoarcerea Turciei in perioada marilor cuceriri, a statului expansionist si islamist – dupa modelul lui Mahomed Cuceritorul, care a cucerit prima oara Sfanta Sofia in 1453. Daca continua pe acest drum, Turcia va deveni un pericol pentru Grecia si pentru alte tari din vecinatate si un factor de instabilitate chiar si pentru UE si NATO.

Pentru cine vrea sa inteleaga mai bine de ce este un simbol atat de important Sfanta Sofia din Istanbul pentru Turcia, Europa si pentru intreaga lume, reiau mai jos o postarea recenta, lamuritoare:

Povestea Hagiei Sofia

Cine si de ce a construit-o? Cand a fost transformata prima oara in moschee? Cand a fost slujita ultima liturghie in Sfanta Sofia? Care e legenda imparatului de marmura?

Recent, presedintele turc, Erdogan – “noul sultan”, a hotarat sa transforme Biserica Hagia Sofia din Istanbul (in prezent muzeu), in moschee, intr-un oras care are peste 3.000 de moschei. Nu pentru ca musulmanii din Turcia chiar ar avea nevoie de inca o moschee. Ci pentru ca, asa vrea el, si pentru ca poate.

Catedrala Hagia Sophia(Sfanta Sofia) din Constantinopol a fost cea mai importanta biserica a Imperiului Roman de Rasarit(Bizantin) si a intregii lumi ortodoxe intre 537 si 1453. Rolul acestei cladiri unice in istorie a fost unul extraordinar. O cladire emblematica pentru arhitectura si arta bizantina, care a devenit un model care a influentat arhitectura a numeroase biserici si moschei din toata lumea.

Sa rememoram un singur moment din istoria Sfintei Sofia, cand acesta cladire a influentat decisiv istoria lumii in care traim. Ne aflam in anul 985. Rusia era inca pagana, iar Cneazul Vladimir, conducatorul Rusiei Kievene, era in cautarea unei noi religii, mai “moderne”, pentru supusii sai. Imperiul Bizantin, condus pe atunci de unul dintre mai mari basilei din istoria sa – Vasile al II-lea Bulgaroctonul (976-1025), era cel mai puternic stat din Europa si din lumea mediteraneana, si reprezenta un model pentru tanarul cnezat Kievean.

Cneazul Vladimir a trimis o solie care sa cerceteze principalele religii si confesiuni prezente in vecinatatea tarii sale, ca sa o aleaga pe cea mai potrivita. Dupa ce au mers in mai multe tari musulmane, catolice, mozaice(hanatul Khazar), solii cneazului au ajuns si la Constantinopol, unde au fost invitati sa participe la sfanta liturghie in catedrala Sfanta Sofia, aflata pe atunci in culmea gloriei sale. Impresia pe care a facut-o aceasta experienta asupra solilor rusi a fost covarsitoare.

Mozaicurile de aur care reflectau lumina a sute de lumani si torte, norii de fum de tamaie care parfumau aerul, cantarile divine a zeci de preoti si sute de cantareti, vesmintele aurite ale preotilor, miile de credinciosi ingenuncheati cufundati in rugaciune pe stralucitoarele pardoseli din mamura, imensitatea spatiului de sub domul imens, care parea ca pluteste in aer, razele de soare care patrundeau discret prin ferestre, creand jocuri de lumini si umbre, atmosfera de meditatie si rugaciune care ii inconjura, toate i-au impresionat profund pe solii rusi, care au marturisit, potrivit cronicilor vremii, ca “nu mai stiam daca ne aflam in cer sau pe pamant”.

Intorsi la Kiev, i-au marturisit marelui cneaz Vladimir ca au simtit cu adevarat prezenta lui Dumnezeu in biserica Sfanta Sofia din Constantinopol, si ca credinta bizantinilor este cea adevarata. Asa ca, in anul 988, cneazul Vladimir a renuntat la paganism, si a trecut la credinta ortodoxa, iar dupa el s-au convertit si suspusii sai rusi din Cnezatul de Kiev. Dupa cativa ani, a inceput si construirea la Kiev a unei catedrale ortodoxe, dupa modelul Sfintei Sofia.

Istoria bisericii Sfanta Sofia incepe in jurul anului 325, atunci cand imparatul Constantin cel Mare a hotarat sa reconstruiasca si sa transforme Constantinopolul in capitala Imperiului Roman. Atunci s-a ridicat pe actualul amplasament prima biserica cu numele de Sfanta Sofia, total diferita de cea de azi. Acesta prima biserica s-a prabusit partial si a fost reconstruita in timpul imparatului Teodosie cel Mare, in jurul anului 390. In aceasta a doua forma, Sfanta Sofia a rezistat doar pana in anul 532, cand a fost distrusa de rebeli in timpul marii revolte Nika impotriva imparatului Iustinian cel Mare.

Pentru marele imparat, a fost un prilej de a o reconstrui din temelii dupa viziunea sa grandioasa. Construirea catedralei dedicate Sfintei Sofia a fost incredintatata marilor arhitecti ai vremii, Anthemios din Tralles si Isidor din Millet, si a durat numai 5 ani. Arhitectii nu au avut limita pentru cheltuieli, folosind cele mai bune si scumpe materiale din intregul imperiu, iar Iustinian a verificat personal aproape zilnic mersul lucrarilor pe santier.

La inaugurarea noii biserici, in anul 537, imparatul Iustinian s-a plimbat uimit si multumit prin interiorul ei, rostind se pare cuvintele “Slava lui Dumnezeu, care m-a ajutat să săvârșesc o astfel de lucrare!Te-am depasit, o, Solomoane!”, facand referire la Templul lui Solomon din Ierusalim, una dintre cele 7 minuni ale lumii antice.

Hagia Sofia a ramas cea mai importanta biserica din Constantinopol, din Imperiul Bizantin, si din intreaga lumea ortodoxa, pana in anul 1453. Aici au fost incoronati toti imparatii bizantini, timp de 900 de ani, pe o placa de marmura speciala(numita „oculus”), care se pastreaza inca in centrul pardoselii bisericii, si era considerata de bizantini centrul imperiului si al lumii lor.

Pe 29 mai 1453, armata otomana condusa de sultanul Mahomed al II-lea Cuceritorul, a cucerit Constantinopolul, dupa un asediu de 52 zile. Infruntarea decisiva dintre bizantini si otomani a fost una total inegala: 7000 de bizantini si aliati, contra 120.000 de turci, iar ultimul imparat bizantin, Constantin al XI-lea Paleologul a cazut eroic in lupta pe zidurile orasului sau. Trupul sau insa nu a fost gasit niciodata.

O legenda tarzie, povesteste ca imparatul Constantinos nu a murit, ci a fost salvat de un arhanghel, care l-a transformat in marmura, si l-a ascuns sub Poarta de Aur din zidurile cetatii. Legenda spune ca imparatul va reveni intr-o zi, pentru a-i ajuta pe grecii ortodocsi sa recucereasca Constantinopolul de la turci. De aceea, in constiinta colectiva a grecilor, Constantinos XI a ramas sub numele de „imparatul de marmura”.

In dimineata zilei de marti, 29 mai 1453, mii de locuitori ai Constantinopolului s-au refugiat in biserica Sfintei Sofia, sperand ca Dumnezeu ii va proteja de mania invadatorilor turci. Insa, dupa ce armata otomana a patruns in oras, cateva unitati de ieniceri au ajuns la Sfanta Sofia si au spart portile bisericii, dupa care au intrat in lacas si au inceput ucida, sa jefuiasca si sa violeze in voie.

Unii dintre ieniceri chiar au inceput sa distruga pardoseala catedralei, pana cand a intrat in biserica calare chiar sultanul Mahomed, care i-a oprit, spunandu-le: “Ajunga-va locuitorii orasului si bogatiile lor. Cladirile sunt ale mele.”. Sultanul Mahomed al II-lea Cuceritorul (Mehmet Fatih pe turceste), a hotarat sa transforme Sfanta Sofia in principala moschee a Imperiului Otoman. Ulterior, in Constantinopol otomanii au construit mai multe mari moschee, cu arhitectura inspirata din cea a Hagiei Sofia, insa aceasta a ramas neegalata.

Hagia Sofia a ramas moschee pana in timpul lui Mustafa Kemal Ataturk, conducatorul Turciei moderne, aparute dupa dezmembrarea Imperiului Otoman in 1922. In anul 1934, Ataturk a hotarat sa transforme Hagia Sofia in muzeu, starea in care a ramas pana azi, cand presedintele turc Erdogan, care se considera un “nou sultan”, a hotarat sa o “recucereasca” si sa o transforme din nou in moschee dedicata cultului islamic. Din pacate, reactiile statelor majoritar crestine in fata acestei demonstratii de forta a liderului autoritar turc sunt foarte slabe, si nu sunt sanse pentru a-l convinge pe autoritarul Erdogan sa se razgandeasca.

In calitate de crestin ortodox, consider ca cel mai firesc ar fi ca Hagia Sofia sa fie redata cultului ortodox, avand in vedere ca a fost construita de imparati ortodocsi, pentru cultul ortodox, si a fost cea mai importanta catedrala ortodoxa din lume timp de peste 1000 de ani. Musulmanii, daca chiar vor pace si intelegere cu crestinii, ar trebui sa se multumeasca cu moscheile construite de ei, nu sa puna mana cu forta pe bisericile crestinilor, asa cum au facut de atatea ori in istorie.

Autor: Andrei Dinca, profilul său de socializare