Care sunt gradele de preoție în biserică? Cum diferă între ele? Întreaga ierarhie a bisericii, să o parcurgem în ordine, şi să vedem care este diferența.

TREPTELE IERARHIEI BISERICEȘTI. Cum sunt aranjate lucrurile în structura BISERICII

Cele mai înalte și cele mai joase grade de cler în Biserică.

Cler (din greacă κλῆρος (kleros) – lot; moștenire, posesie) – o categorie de membri ai Bisericii – clerici și bisericești.

Admiterea persoanelor în cler și numirea lor în serviciul ecleziastic și public se realizează prin hirotonia stabilită în Biserică. Ea conferă celui ales nu numai autoritatea cunoscută de a îndeplini funcția care i-a fost încredințată, ci și un ajutor haric special pentru îndeplinirea acesteia.

Clericii sunt împărțiți în clerici superiori și clerici inferiori. Clericii superiori sunt clericii care primesc harul preoției prin hirotonirea în altar. Clericii superiori includ gradele ierarhice de episcop, prezbiter și diacon, care formează preoția sau clerul.

Clericii inferiori (de exemplu, cititorii și cântăreții) sunt hirotoniți la slujba lor prin punerea mâinii episcopului (hirotonie) în afara altarului, în biserică. Ei slujesc în serviciul divin din biserică.

Să începem cu cei care nu sunt slujitori în biserică, pentru a avea o idee despre structura bisericii din interior. Nu este posibil să devii cleric dintr-o dată, trebuie să mergi de la început, urcând prin toate treptele ierarhiei.

ASISTENȚI AI CLERULUI.

– Slujitor la altar (ascultător): Este un asistent laic al clericului.

Sarcinile sale includ:

-controlul aprinderii în siguranță și la timp a oricăror lumânări și lămpi;
-pregătirea veșmintelor și a altor simboluri ale clerului;
-oferirea la timp a vinului, a prosforelor și a diferitelor accesorii ale serviciului religios;
-pregătirea cădelniței și aprinderea cărbunelui în ea;
-menținerea ordinii în biserică.

Dacă este necesar, slujitorul la altar poate să tragă clopotele și să citească rugăciuni, dar îi este strict interzis să atingă altarul și să meargă între altar și Poarta Împărătească. Slujitorul de altar poartă haine obișnuite peste care pune un stiharion.

– Cântăreț

În creștinism, gradul unui cleric inferior a cărui sarcină principală este de a cânta unii psalmi, rugăciuni creștine, imnuri, prochimene și exclamații pe cor în timpul slujbei publice. Cântăreții alcătuiesc corul bisericii, care se află pe cliros. În bisericile mari, în timpul slujbei există două coruri: stânga și dreapta, ceea ce permite cântarea antifonică.

– Psalmistul (cititorul)

Această persoană nu are rang de cleric, dar este deja un membru al clerului. El trebuie să citească rugăciuni și cuvinte din Scripturi, să le explice oamenilor obișnuiți și să le explice copiilor regulile de bază ale vieții unui creștin. Pentru o sârguință specială, episcopul poate ordona un psalmist să fie subdiacon. Acestuia i se permite să poarte o redingotă și o scufie (căciulă de catifea).

– Ipodiacon / Subdiacon

De asemenea aceste nu are rang, dar este deja membru al clerului. Funcția sa este de a-l ajuta pe arhiereu în slujbă: să se spele pe mâini, să dea obiectele necesare. Dar, spre deosebire de un psalmist, el poate purta deja stiharul și orarion. Dacă arhiereul îl binecuvântează, subdiaconul poate atinge tronul și poate intra în altar prin Poarta Împărătească.

Toți acești slujitori ai Bisericii nu sunt clerici. Ei sunt simpli laici care doresc să slujească în biserică, îndeplinind o anumită ascultare, devenind astfel ca îngerii și apropiindu-se de Dumnezeu. Ei își pot îndeplini îndatoririle în biserică doar cu binecuvântarea episcopului sau a preotului.

CLERUL SAU SLUJITORII.

Clericii din biserică sunt împărțiți în trei grade de slujire hirotonită: episcop, prezbiter și diacon. Există două grupuri principale de clerici: albi și negri. Clericii albi sunt cei care pot avea familii, soții și copii. Clericii negri sunt cei care au acceptat monahismul și au renunțat la viața lumească.

Toate cele trei grade sunt comunicate prin sacramentul haric al preoției sau al hirotoniei.

Biserica are inițial o ierarhie sfîntă cu cele trei grade ale sale: diacon, prezbiter și episcop. Fondatorul și Capul Bisericii, Domnul Iisus Hristos, a dat toată autoritatea spirituală în cadrul acesteia apostolilor Săi prin hirotonirea lor (Ioan 20:21), care au fost primii săi conducători ai Bisericii. Aceste grade sunt de origine apostolică și vor continua până la sfârșitul veacurilor.

Biserica nu are puterea de a desființa vreuna dintre ele; nici nu poate multiplica numărul gradelor ierarhiei. Biserica constă în episcop, cler și toți cei care rămân tari în credință”, Sfântul Ciprian al Cartaginei.

Preoție ((greacă ἱεραρχία (hierarchia), din ἱερός (hieros) – sacru, sfânt, și ἀρχή (archi) – început – preoție).

– Episcopul-arhiereu – arhiepiscop (din greacă επίσκοπος – supraveghetor) – cel mai înalt grad de autoritate preoțească în Biserică, al treilea grad de slujire preoțească, după diacon și prezbiter. Un episcop este hirotonit de trei sau doi episcopi, un succesor al Apostolilor, având printr-o succesiune de hirotonii o legătură harică cu aceștia. Atunci când minunea nespusă a lui Dumnezeu – Sfânta Cincizecime – se repetă la hirotonirea unui episcop și acesta primește plinătatea harului, aceasta este dovada cea mai clară că întreaga viață a Bisericii este trăită în Duhul Sfânt” (Sfântul Iustin). Numai episcopul are plenitudinea darurilor harului Duhului Sfânt în Biserică și poate administra toate tainele. Acolo unde este episcop, acolo este Biserică. Ei sunt arhipăstorii, marii preoți și învățătorii supremi ai Bisericilor lor. Potrivit învățăturii Sfântului Ioan Damaschin, Biserica le-a fost încredințată lor. Gradul episcopal al ierarhiei Bisericii este cel mai înalt grad, de care depind toate celelalte grade ale preoției (prezbiter, diacon) și clerul inferior.

„Biserica este întemeiată pe episcopi”, spune Sfântul Ciprian (Scr. 17, p. 139). El spune: „Episcopul este în Biserică și Biserica în Episcop, iar cine nu este cu Episcopul nu este în Biserică”, (Scr. 54, p. 307). Biserica nu poate fi fără episcop”, spune Sfântul Ioan Hrisostom (Mart. l. 154 ob.). „Biserica lui Hristos fără episcop nu poate fi fără episcop și nu a fost niciodată”, spune Zaharia Postitorul. (Ozer. p. 70). Principalele grade guvernamentale ale episcopilor sunt episcop, arhiepiscop, mitropolit și patriarh. Există un singur har în episcopi (episcopal), toate celelalte titluri sunt funcții și onoruri.

Conform celui de-al 39 Canon Apostolic, „presbiterii și diaconii nu vor face nimic fără voia episcopului, pentru că poporul Domnului i-a fost încredințat și el va da răspuns pentru sufletele lor.

– Prezbiterul-iereu sau preotul (greacă: πρεσβύτερος – bătrân, prezbiter) – hirotonit de episcop, prin autoritatea sa primită de la episcop, săvârșește toate actele preoțești, cu excepția hirotoniei, hirotesie, sfințirii antimisului și sfințirii lumii. El apare în biserică prin mâinile episcopului și nu poate administra tainele fără binecuvântarea episcopului. Prezbiterul săvârșește tainele prin autoritatea dată de episcop, el însuși nu are autoritatea de a săvârși vre-o taină. El învață poporul dogmele credinței și ale evlaviei și îi păstorește pe creștinii încredințați lui. „Episcopului îi sunt încredințate sufletele; dar cum el nu poate fi peste tot singur, își împarte munca cu alții capabili să o suporte. Preoții sunt ochii, picioarele și mâinile episcopului. Episcopul și preoții sunt o singură pastorație, inseparabilă” Sfântul Teofan Zăvorîtul.

Prezbiterul este numit și preot. De asemenea, prezbiterul are un singur har al preoției, restul sunt oficii și onoruri. Gradele albe ale prezbiterului sunt iereu, protoiereu și protopresbiter. În monahism – ieromonah, igumen, arhimandrit.

– Diacon (greacă διάκονος – slujitor) – hirotonit de episcop, primul grad de cler în Biserică, urmând înaintea prezbiterului și episcopului. Diaconul este prima treaptă în ierarhie. Diaconul are harul de a participa direct la administrarea tainelor de către preot sau episcop, dar nu le poate administra el însuși (cu excepția Botezului, care poate fi administrat de laici dacă este necesar). Toți îi cinstesc pe diaconi ca poruncă a lui Iisus Hristos și pe episcop ca pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Tatăl, iar pe presbiteri ca pe adunarea lui Dumnezeu, ca pe oștile apostolilor. Fără ei nu există Biserică” Sfântul Mc. Ignatie al Antiohiei. Harul diaconului este doar unul singur, restul sunt funcții și onoruri. Rangul diaconal are următoarele grade albe – diacon și protodiacon. În monahism – ierodiacon și arhidiacon.

Episcopul este cel pe care se bazează întreaga Biserică, în învățătura ortodoxă Biserica nu poate exista fără episcop, ea depinde în întregime de el și se bazează pe el.

Numai episcopul are autoritatea de a administra toate tainele în biserică și numai el hirotonește toți clericii din biserică. Fără episcop, un om nu poate fi în biserica lui Hristos și nu are Duhul Sfânt. Episcopul Îl reprezintă pe Însuși Iisus Hristos în biserică.

„Când nu există episcop, spune (cuv. Nicon al Muntelui Negru), Duhul Sfânt nu este dat celor ce credem noi”. Se mai spune că fără ei nu există mir și antimise, pe care numai episcopii le pot sfinți și administra, că fără ei nu există hirotonie, întrucât numai episcopii o pot administra. Deci iată cât de strâns și inseparabil este legată Biserica de episcop și episcopul de Biserică, încât cei ce nu au episcop nu au nimic sfânt (Sf. Simeon al Tesalonicului Oz. 162 p.), pentru că fără el nu se poate primi Duhul Sfânt, iar fără Duhul Sfânt și fără episcop nu este Biserică.

Fără ei (episcopul, presbiterul și diaconul) Biserica nu este aleasă (spune Sfântul Ignatie al Antiohiei), mai prejos decât adunarea sfinților, mai prejos decât oștile cuvioşilor. (Tral. l. 7 ob.).