Situaţia din Ucraina, departe de a se fi aşezat, după lovitura de stat din 2014, continuă să fie agitată, finalul ei fiind greu de prognosticat, dar zona semănând tot mai mult cu un Orient Mijlociu european.
Americanii, cei care au inspirat şi susţinut consistent evenimentele soldate cu răsturnarea lui Ianukovici, par a-l susţine în continuare pe Poroshenko. În sensul acesta se spune că nişte nave cu elicoptere din Marea Neagră ar fi acolo pentru a-l „extrage” pe acesta în caz de pericol.
Cunoscând însă „filozofia” intervenţionismului american şi obiceiurile acestuia, mă aştept ca grupările rebele, născute în timpul Maidanului, şi care au reuşit şi reuşesc să se impună adesea în faţa autorităţilor, să fie la rândul lor susţinute de Washington, căci unde e dezbinare şi luptă intestină, e şi un excelent prilej de a manevra în voie pentru a-şi urmări interesele. Victime, distrugeri, refugiaţi, suferinţă, haos, dezastru economic – în filozofia şi practica respectivă nu contează. Un indiciu în sensul acesta este şi lupta dintre DNA-ul ucrainean, pe de o parte, susţinut de opoziţie şi puterea de la Kiev.
Un alt element care susţine această idee este prezenţa în mijlocul evenimentelor a unui personaj, psihopat, aventurier şi sigur pilotat şi/sau plătit de americani. Este vorba despre Mikhail Saakashvili, fost preşedinte al Georgiei, omul adus la putere de aşa numita Revoluţie a trandafirilor, cel care a provocat, cu banii americanilor, războiul cu Rusia, acuzat în Georgia pentru acaparare ilegală a proprietăţilor omului de afaceri Badri Patarkatsishvili, obstrucţionarea investigaţiei uciderii bancherului Sandro Girgvlani şi delapidarea unor bunuri ale statului, actualmente fără nicio cetăţenie.
După cum am arătat deja într-un alt articol, Saakashvili a fost implicat în mod criminal în lovitura de stat prin fostul său consilier militar şi alţi oameni din servicii şi partidul său, care au ucis demonstranţi şi poliţişti de pe Maidan.
Acum, după ce a forţat intrarea în Ucraina venind din SUA (!) (cetăţenia ucraineană îi fusese între timp retrasă), aventurierul georgian vrea să-i alunge de la putere pe Poroshenko şi pe oamenii acestuia pentru a curăţa Ucraina de corupţie (!). Corupţie de care este el însuşi acuzat în Georgia.
Facţiunile armate de stânga, dreapta, anarhiste, naţionaliste, neo-naziste născute în 2014 s-au întărit şi dictează adesea politica guvernului Groysman. Neînţelegeri grave se manifestă între acestea şi autorităţi – Poroshenko are de ieri un ultimatum de 72 de ore de la una dintre cele mai importante, Pravy Sektor, pentru a pune lucrurile în ordine sau a părăsi ţara -, dar şi între fracţiunile însele.
Deriva unui naţionalism agresiv, de tip dictatorial se răsfrânge atât asupra minorităţilor etnice cât şi asupra creştinilor ortodocşi, în primul rând a celor ruşi, cărora li se iau bisericile pentru a fi date greco-catolicilor şi catolicilor.
Scăpate de sub control – sau bine controlate de la Washington – toate aceste grupări armate, dintre care unele şi-au oficializat şi partide politice, dar şi actualele autorităţi au trecut la desfinţarea drepturilor minorităţilor etnice (vezi desfinţarea învăţământului în limba acestora) şi, la represiune directă asupra acestora şi celor religioase.
În această atmosferă tulbure, în care am putea da diverselor grupări nume ale unora care au acţionat în Siria, Irak, Libia, pentru a avea o imagine mai sugestivă a situaţiei, este de aşteptat oricând ca luptele intestine, pe de o parte, şi regimul dictatorial, pe de alta să explodeze. Prinşi la mijloc, românii, polonezii, ungurii, ruşii din Ucraina se vor trezi încorporaţi cu forţa şi trimişi să moară pentru cauze care nu sunt ale lor (ceea ce s-a întâmplat deja pentru unităţile de pe frontul din est) şi supuşi unui regim dur de asimilare şi privare de drepturi, ca cetăţeni de categoria a doua.
De aici şi până la un exod al acestora către statele din jur Polonia, Ungaria, România, Rusia, nu mai va mai fi decât un pas.
După această punere generală în temă voi reveni în perioada următoare cu o analiză detaliată, în mai multe episoade, a situaţiei din Ucraina de la punerea în scenă a loviturii de stat din 2014 la forţele implicate în balcanizarea de astăzi a statului ucrainean.
