ucrainShakespeare: ”Cel pe care Dumnezeu vrea sa il distruga, prima data ii ia mintile”.

In cazul asta, societatile vestice sunt in deriva.

In calitate de occidental care am lucrat multi ani in domeniul afacerilor externe, am vazut multe distorsiuni si falsitati in numele valorilor pretinse superioare ale societatii occidentale.

Am vazut si multa prostie: in octombrie 1964, stateam la Kremlin la o masa cu un ignorant ministru de externe australian, care incerca sa convinga prim-ministrul sovietic Kosygin si ministrul afcerilor externe Gromyko, ca Moscova ar trebui sa se alature aliantei militare a Vestului pentru a infrange o presupusa invazie chineza in Vietnam.

Dar niciodata nu am vazut o lipsa de onestitate atat de flagranta precum politica Vestului in problema ucraineana.

De la inceput a fost clar ca purtatorii de cuvant ai rusilor in estul Ucrainei pur si simplu doreau aceeasi autonomie pe care noi, Vestul, am promovat-o drept o valoarea fundamentala in grupurile culturale din tarile noastre. Cu toate astea, sprijinul Moscovei pentru acesti oameni este folosit in Vest pentru a justifica declansarea unui nou Razboi Rece anti-rusesc.

Prima data am vizitat Ucraina in anii 60. Conducand de la Moscova pana in Crimeea, nimeni nu ar fi observat ca a parasit Rusia pentru a trece in alta republica numita Ucraina. Unii din noi obisnuiam sa glumim, ca singurul motiv pentru care o bucata asa mare de teritoriu a fost inclus in Ucraina, era pentru a pretinde ca Ucraina e o mare natiune si astfel a obtine drept de vot la ONU. Dar ce vedem azi nu mai e de gluma.

In anii care au urmat dezmembrarii URSS, vorbitorii de rusa din estul Ucrainei au fost nevoiti sa suporte o coruptie endemica a guvernului de la Kiev si o prabusire a nivelului de trai de o asemenea maniera incat tinerele au cautat refugiu in barurile occidentale sau chiar pe strazile din vest. In final, umilinta finala: tentativa de a interzice limba rusa din partea unui guvern oarecum ilegitim instalat la Kiev, dominat de ultra-nationalisti rusofobi.

Totusi, puterile occidentale au decis ca orice cerere de autonomie din partea vorbitorilor de rusa e inacceptabila. In acelasi timp, scotienii, catalanii, vorbitorii de franceza din Canada, slovacii din fosta Cehoslovacie, din motive mult mai putin intemeiate, au avut dreptul sa isi asume cautarea diverselor forme de autonomie, federatie, sau chiar independenta. Germania este impartita in 16 state separate, fiecare bucurandu-se de semi-suveranitate. Pana si monoculturala Australie sau SUA au preferat sa se divida in state federale pentru a oferi o mai buna guvernare.

Oficialii europeni imi spun ca diferenta in cazul rusilor e ca ei folosesc forta pentru a-si sustine cererile. Atunci intreb: republicile fostei Iugoslavii sustinute de UE, cum si-au sustinut cererile ? Aducand cadouri si flori guvernului de la Belgrad? Vestul a incurajat aceste sciziuni.

Iar cand cuvintele nu au fost indeajuns, au trimis arme si bombe.

Ipocrizia nu se opreste aici. In timpul evenimentelor din Kosovo, planificatorii vestici au folosit principiul ”responsbilitatii de a proteja ”- R2P. Se spune ca interventia fortelor din exterior e necesara cand guvernul central foloseste forta disproportionata pentru a suprima nemultumirile din interiorul granitelor proprii. In cazul Kosovo, de exemplu, principiul a fost folosit pentru a justifica interventia vestului in favoarea etnicilor albanezi care ar fi fost – se afirma – oprimati de sarbi si supusi purificarilor etnice. In fapt, purificarea etnica a inceput cu adevarat abia cand albanezii au preluat puterea. Cat despre ”opresiunea sarba”, guvernul de la Belgrad a permis instalarea unii guvern din ”umbra” al etnicilor albanezi, cu limba separata, scoli, spitale, adminstratie. Daca etnicii rusi din Ucraina ar fi avut aceeasi autonomie, sunt convins ca nu am fi avut nici o disputa acuma.

Dar pe moment hai sa acceptam validitatea principiului R2P. In acest caz interventia Rusiei pentru a preveni zdrobirea rebelilor de catre regimul de la Kiev e binevenita. Practic, suportul Moscovei a fost minimal, in caz ca a fost; in orice caz, mult inferior celui oferit de Vest albanezilor din Kosovo. Imaginati-va ce s-ar fi intamplat daca Moscova trimitea bombardiere sa distruga Kievul si ar fi distrus fabricile si infrastructura ucraineana, pentru a-l forta sa accepte independenta estului. Tipetele Vestului s-ar fi auzit pe mapamond pentru zeci de ani. Vulturii americani ar fi inceput sa-si numere bombele atomice.

E ceva foarte bolnavicios in mentalitatea Vestului atunci cand Rusia e implicata. Observatorii occidentali spun ca declaratia lui Putin cum ca destramarea URSS a fost o tragedie inseamna ca vrea sa refaca fosta URSS. Pe bune? In cazul asta, ”expertii” ar trebui sa explice de ce cei apropiati lui Putin ne-au spus din start ca nu e in interesul Rusiei sa permita separarea teritoriului populat de vorbitorii de rusa de Ucraina,  din moment ce,  pastrandu-l in interiorul Ucrainei ar fi fost util in influentarea mentinerii Ucrainei in afara NATO, adica o bariera pentru alianta militara occidentala. Ingrijorarea lui Putin in privinta dezmembrarii URSS se refera la modul in care, brusc, populatii numeroase vorbitoare de rusa s-au trezit in tari dominate de guverne rusofobe: Tarile Baltice, Ucraina, Moldova, Georgia, fara nici o protectie legala privind limba lor materna si statutul lor.

Este aceasta ingrijorarea a lui Putin o violare a moralei internationale? Sau imoralitatea sta in incercarile Vestului de a folosi aceste probleme pentru a ataca, incercui, sau cel putin a slabi natiunea care a salvat Vestul de dominatia nazismului ?

Realitatea e ca SUA si Marea Britanie au gasit o metoda noua prin care ss-si extinda puterea si influenta , precum si teritoriul.  Treaba functioneza asa : prima data gasesti o populatie nemultumita in tara-tinta. Daca nu e destul de nemultumita, folosesti propaganda masiva sa o faci nemultumita. Ii asiguri suportul cu arme si antrenament pentru a provoca o rebeliune impotriva guvernului. Cand guvernul riposteaza, spui lumii ca rebelii sunt persecutati, si sub auspiciile principiului R2P , ii ajuti sa isi cucereasca independenta. Apoi furnizezi ajutor militar si fortezi guvernul sa dea inapoi. Astfel, ai creat un stat nou, insa de data asta un stat-client, unde isi poti instala bazele militare- vezi Iugoslavia- Kosovo. Din aceste noi baze militare, iti poti programa noile mutari.

Alternativ, precum in Ucraina, te aliezi cu un guvern slab, incompetent, incercand sa suprimi o rebeliune justificata. In caz ca reusesti, castigi un nou stat-client si poate cateva noi baze militare. In caz contrar, poti convinge publicul ca esti aliatul celor atacati. Este un scenariu urat pentru dominatia mondiala.

Sursa: infocivic.ro