Eu nu cred în Dumnezeu! Dumnezeu nu există!

Ateul se eschivează când este adusă în discuție credința spunând că el nu crede în divinitate. Nu are credință. Dar în spatele acestei negații stă tot o credință ce definește raportarea sa la lume. Dacă discuția avansează el îți va prezenta convingerile sale despre viață, despre istorie sau despre credința în teoria evoluției.

Una dintre definițiile credinței, prezentă în ediția din 2009 a DEX, este următoarea:

CREDÍNȚĂ, credințe, s. f. 1. Faptul de a crede în adevărul unui lucru; convingere, siguranță, certitudine. ◊ Profesiune de credință = declarație publică pe care o face cineva asupra principiilor sau convingerilor sale

În istorie toate aceste convingeri ateiste au declanșat atitudini, putem vorbi despre un ateism activ. Oameni politici au construit proiecții ale unor state  în care ateismul să fie religia oficială și uneori chiar le-au realizat. De exemplu Uniunea Sovietică a condiționat succesul social al cetățenilor prin aderarea la ateism. Au existat profeți ai ateismului,  o școală de ateism științific. Artiștii au slujit aceste idei prin arta lor asemenea unor pictori de icoane, bisericile au fost transformate în săli de cultură, știința a fost reorientată deși marii ei fondatorii și-au exprimat la unison credința într-un Făuritor al începuturilor.

Citeşte şi:  GERMANIA: Inaugurarea statuii lui Lenin. În 2018, fostul președinte al Comisiei Europene dezvelise statuia lui Karl Marx

Îmi cer scuze în fața ateilor de bună credință, dacă pot spune așa. Ateismul nu a adus numai crime. Sunt și atei care au salvat vieți, oameni excepționali care fac și astăzi bine prin descoperirile lor.

Istoria însă ne descoperă un adevăr crunt: ateismul a deschis un front ideologic care a înecat în sânge milioane de oameni.

Ducând religia la periferie sau luptând împotriva ei, religia  negației a modelat o societate fără Dumnezeu. Iar când decalogul nu mai este scris în piatră asemenea celui de pe muntele Sinai, istoria a numărat milioane de victime.

Facem un mic breviar al crimelor realizate de cei mai mari dictatori non-religioși în istorie:

Joseph Stalin – 42.672.000

Mao Zedong – 37.828.000

Adolf Hitler – 20.946.000

Chiang Kai-shek – 10.214.000

Vladimir Lenin – 4.017.000

Hideki Tojo – 3.990.000

Pol Pot – 2.397.000

Un fluture bate acum din aripi iar în timp și spațiu bătaia sa de aripi va influența atmosfera ne spune matematicianul Edward Lorenz. Ceea ce noi vorbim, spunem, credem, acțiunile noastre influențează realitate și istoria.

Citeşte şi:  De ce statuile lui Karl Marx nu vor fi vreodată dărâmate de revoluționarii Black Life Matter?

Karl Marx scria în 1848 Manifestul partidului comunist iar materialismul său ateu declanșa 69 de ani mai târziu în Rusia revoluția bolșevică. O religie ce construia un nou Paradis al materiei negând oricare altă religie de până atunci. Viața viitoare era viața în societatea perfectă a viitorului comunist iar pentru întârzierea realizării acestei armonii utopice a fost găsiți milioane de vinovați de serviciu. Binele societății viitoare au justificat nedreptatea și crimele din prezent.

Stalin a fost botezat ortodox, Hitler a fost catolic dar amândoi și-au denunțat credința inițială ca superstiție și au construit o lume nouă conform convingerilor lor, folosind un genocid programatic împotriva necredincioșilor lor.

Ne referim în continuare la un mit prezent constant în discursul secularist: afirmația că religiile cunoscute ar fi cauza # 1 pentru violența și războiul din întreaga istorie a omenirii.

Enciclopedia războaielor cronicizează 1.763 războaie ce  fost purtate pe parcursul istoriei omenirii. Dintre aceste războaie, autorii clasifică 123 ca fiind de natură religioasă adică un uimitor procent de 6,98% dintre toate războaiele. Dacă se scad cele purtate în numele islamului, procentajul este redus cu mai mult de jumătate, până la 3,23%.

Citeşte şi:  Obstetricianul-ginecolog Cioata Ionel (Timisoara) – Despre avort si decizia sa de a fi PRO-VIATA

Adevărul este că setea de putere, disputele teritoriale și accesul la resurse noi sunt motivele a peste 90% dintre războaie.

Nu în ultimul rând vreau să fac și un raport referitor la avort. În toate cele trei mari religii monoteiste ale lumii avortul este socotit o crimă și este descurajat.

Prima ţară care a legalizat întreruperea de sarcină a fost Uniunea Sovietică, pe data de 18 noiembrie 1920 prin decretul dat de Lenin.  În acel moment legile protejau viaţa fetusului în întreaga Europă.

Al doilea lider european care a legalizat avortul în ţara sa a fost Adolf Hitler în 1933 pentru a  crea o “rasă superioră” nepoluata biologic

Un contor digital ilustrează dezastrul acestei idei perpetuate în întreaga lume. În prima lună a lui 2018 s-au înregistrat 4 milioane de copiii avortați. Un adevărat masacru astăzi, acum.

Sursa: Averea Bisericii