Călugărul Simeon de la muntele Athos răspunde la întrebarile existențiale ale omului.


Cine este cel mai bun profesor?

– Suferința.

Iar cel mai rău profesor?
– Plăcerea.

Care este abilitatea cea mai rară?
– Capacitatea de a da.

Cea mai bună abilitate?
– Capacitatea de a ierta.

Care este cea mai dificilă abilitate?
– Abilitatea de a tăcea.

Care este cea mai importantă abilitate?
– Abilitatea de a cere.

Care este cea mai necesară abilitate?
– Capacitatea de a asculta.

Care este cea mai periculoasă luptă?
– Cea fanatică.

Care este obiceiul cel mai neplăcut?
– Cheful de ceartă.

Care este obiceiul cel mai nociv?
– Vorba multă.

Care persoană este cea mai puternică?
– Oricine este capabil să înțeleagă Adevărul.

Care persoană este cea mai slabă?
– Oricine se simte mai puternic.

Care este persoană cea mai inteligentă?
– Cea care își urmează inima.

Citeşte şi:  Acolo unde nu-i Hristos, este o mândrie umilită

Ce afecțiune este cea mai periculoasă?
– Atașamentul de corpul fizic

Cine este cel mai sărac?
– Cine iubește cel mai mult banii.

Cine este mai aproape de Dumnezeu?
– Cel milostiv.

Cine este cel mai slab?
– Care Invinge pe alții.

Cine este cel mai puternic?
– Care învinge pe sinele său.

Cum să te lupți cu problemele?
– Cu bucurie.

Iar cu suferința?
– Cu răbdare.

Care este semnul unui suflet sănătos?
– Credința.

Care este semnul unui suflet bolnav?
– Disperarea.

Care sunt semnele acțiunilor greșite?
– Iritarea.

Care sunt semnele faptelor bune?
– Pacea sufletească.

***

Muntele Athos sau Atos (în greaca modernă Άγιοv Όρος – Sfântul Munte) este un munte (2.033 m) și o peninsulă (cu lungimea de 60 km și o lățime ce variază între 8 și 12 km, aria totală fiind de 360 km pătrați) în nord-estul Greciei, în regiunea grecească Macedonia Centrală, unde își au locul 20 de mănăstiri, 12 schituri și o mulțime de chilii călugărești ortodoxe, în care trăiesc mai mult de 1500 de monahi ortodocși (datele recensământului grec din 2011 indică o populație de 1830 călugări.[2]). Aproximativ jumătate dintre mănăstiri sunt conservatoare, urmând un regulament strict în privința disciplinei și postului.[3] (comunitatea monastică de la muntele Athos se împarte în două tipuri de mânăstiri: mânăstiri cenobite (numite și “cu viață de obște”, proprietatea tuturor obiectelor fiind comună, și mânăstiri idioritmice (numite și “cu viață de sine”, unde proprietatea personală asupra unor obiecte este permisă)).[4] De-a lungul istoriei călugării mânăstirilor de la muntele Athos au trăit în schituri, chilii, “kalive” (chilii mai mici, unde câțiva călugări trăiesc ca intr-o familie[5]) sau ermitaje (numite și “isihasterion”, ele fiind niște chilii retrase, adesea doar mici grote sau scobituri în stâncă, în care trăiește întotdeauna numai un singur călugăr (sihastru, pustnic sau anahoret); ce definește însă ermitajul este în primul rând localizarea lui retrasă, căci există la Athos și un tip de locuințe în care trăiește un singur călugăr, dar care nu-s izolate și retrase, ele fiind numite “kathisme”. Alți călugări atoniți, numiți și “vagabonzi”[6] sau “girovagi”[7], preferă să trăiască fără a avea un adăpost stabil.

Citeşte şi:  Sf. Ierarh Grigorie Teologul, Arhiepiscopul Constantinopolului - Puterea Duhului Sfânt este împărtășită treptat

Regiunea este autonomă din punct de vedere administrativ, alcătuind un stat monastic cu capitala la Kareia, în greacă Καρυές, iar în transcriere cu alfabet latin, Karyes.

Accesul pe cale terestră pe teritoriul Republicii Autonome a Sfântului Munte nu este permis. Pe Muntele Athos, nu este permis accesul femeilor.