„Ortodoxia cea adevărată este străină de orice convenționalism mort. În ea nu este nici o ținere a , căci ea este . Dacă din punct de vedere exterior și pur teoretic, totul pare pe deplin corect și legal, nu înseamnă că așa și este în realitate. Ortodoxia este singurul Adevăr, Adevărul cel curat, fără nici un amestec ori cea mai mică umbră de neadevăr, minciună, rău sau înșelătorie.

Orice (sau oricine) stă în calea Adevărului lui Hristos, este IDOL. Prin urmare, dacă cineva urmează hotărârile unui ocârmuitor bisericesc atunci când ele se împotrivesc poruncilor lui Hristos, el își face din formalism, un idol. Această idolatrie duce la credința că dacă ocârmuitorii greșesc, nu mai e nici o nădejde! Totuși, așa cum limpede a arătat Arhiepiscopul Averchie, nimeni nu va fi niciodată lipsit de nădejde ca și creștin ortodox, câtă vreme păstrează o înțelegere duhovnicească asupra Bisericii.

Citeşte şi:  Vrăjmașul mântuirii omului, se luptă să transforme Biserica într-o organizație "ecumenică", pregătind venirea alesului său, Antihristul

<Porțile iadului>, scria el, nu vor birui Biserica, însă, au biruit și desigur că pot să biruiască împotriva multora care se socotesc stâlpi ai Bisericii, după cum este arătat de însuși istoria Bisericii.

Nu poate exista nici o îndoială cu privire la poziția Arhiepiscopului Averchie. Dacă ceva se înfăptuiește pe principii greșite, trebuie să nu încuviințăm și nici să păstrăm tăcerea legat de aceasta numai fiindcă se înfăptuiește de către cineva care deține o competență oficială (episcop ori preot), fiindcă este <fărădelege de sus>.

Citeşte şi:  Sfântul Clement, Arhiepiscopul Ohridei: Să fim adevărați creștini, nu doar cu numele!

BLÂNDEȚEA ȘI SMERENIA NU ÎNSEAMNĂ LIPSĂ DE CARACTER, și nu trebuie să cedezi în fața răului evident.

Un creștin adevărat, trebuie să NU ADMITĂ niciodată compromisul față de rău, luptând împotriva lui prin toate metodele și căile care îi sunt la îndemână, ca să curme cu totul răspândirea și întărirea printre oameni a răului. De asemenea, Arhiepiscopul Averchie a subliniat primejdiile căutării depersonalizate a încuviințării sau recunoașterii de către orice fel de stăpânire, doar din pricina statutului său .

Citeşte şi:  Despre erezia papistașilor despre PURGATORIU, apărută după Schisma din 1054

Orice strădanie din partea noastră de a ne arăta prieteni față de cei care <dețin autoritatea>, în vremea aceasta în care <antihriștii cei mulți>, care luptă fățiș (pe față) sau ascuns împotriva lui Hristos și a Bisericii Sale, au puterea în chip atât de vădit, orice strădanie servilă de a le fi pe plac, de a-i măguli și de a face ceea ce ei vor, chiar de a căuta într-o măsură din partea lor, ESTE O TRĂDARE față de Hristos Mântuitorul nostru și vrăjmășie față El, chiar dacă cei care procedează astfel poartă haine preoțești.”

~ Apostazia și Antihristul. p 115-117. Editura Sophia 2014.