Despre lupta cu iubirea de stăpânire – Sfântul Teofan Zăvorâtul
„Adeseori se strecoară în tonul meu o notă de insistență; nu suport să fiu contrazisă, și deseori îmi jignesc aproapele vorbind tăios.”
Mai pe șleau, ar fi trebuit să ziceți: „Vreau să fiu împărăteasă în cercul meu, ca totul să se miște după porunca mea.” Aceasta este iubirea de stăpânire, una dintre fiicele întâi-născute ale trufiei, tovarășa întărâtării și a mâniei.
Iată în care tagmă vă așează mișcările și faptele ce se strecoară câteodată în dumnevoastră!
Vedeți și singură că trebuie să vă îngrijiți a tăia în fașă, ca din mici cum se arată acum să nu se facă mari și să nu facă din dumneavoastră o persoană insuportabilă, nesuferită de oameni și dezgustătoare înaintea lui Dumnezeu – și apucați-vă de asta mai mult decât orice altceva, deoarece mișcările acestea arată că acolo, în adâncul inimii, zace ceva foarte rău și pierzător.
Ce anume trebuie să faceți pentru a reuși? Întrucât băgați de seamă aceste mișcări și vă dați seama că sunt rele, aveți deja primul lucru de care este nevoie. Cel de-al doilea va fi să nu mai faceți cum vă insuflă ele ci pe dos: cui pe cui se scoate. În locul tonului autoritar, de poruncă, să vă obișnuiți să cereți și să propuneți întotdeauna: „nu vreți să?..”, pregătindu-vă dinainte că dacă cererea și propunerea dumneavoastră nu vor fi acceptate să stăruiți cu și mai multă căldură ori să cedați cu smerenie. Cel mai bine este să faceți dumneavoastră mai mult în loc să aruncați asupra altora povara treburilor. Poruncind să alegem a fi tuturor slugă, nu stăpân, Mântuitorul a arătat care este mijlocul cel mai bun spre a ne înăbuși iubirea de stăpânire.
Cine a luat hotărârea de a fi slugă tuturor nu-și va îngădui să vorbească aspru și să se simtă jignit atunci când e contrazis. Luptând împotriva mișcărilor de felul acesta care apar le slăbim, le facem să se rărească și în cele din urmă le nimicim de tot – dar, în al treilea rând, trebuie totodată să o facem în duhul smereniei și pocăinței, rugându-ne Domnului.
Aceasta va insufla lucrării noastre o blândețe ce respiră dragoste și face atrăgătoare purtarea simplă, lipsită de pretenții. Ca urmare, toți vor fi gata să ne asculte și să ni se supună de bunăvoie în toate, luând-o înaintea dorințelor noastre și îndeplinindu-le fără să li se poruncească.
Pe această cale să vă osteniți ca să ajungeți împărăteasă în cercul dumneavoastră. Atunci veți stăpâni peste toți fără iubire de stăpânire, nu veți avea de îndurat contraziceri, fiindcă nu le veți întâlni; nu veți jigni pe nimeni nici prin bruschețea felului de a vorbi, fiindcă nu vor fi motive pentru aceasta.
Totul se va mișca la semnul dumneavoastră, fără ca măcar să băgați de seamă.
Bineînțeles, aceasta este o osteneală de o viață întreagă, dar, după cum vedeți, aveți de ce să vă osteneți! Domnul să vă dea binecuvântare!
Despre felurite probleme de credință și viață – Sfântul Teofan Zăvorâtul – Editura Sofia 2012
Iarta , frate , nu am inteles de ce trebuie sa te numeasca ” murdar „? In ce sens?
In legatura cu tanarul , eu nu m-am exprimat suficient de bine , dar acesta ,intr-adevar , nu dorea sa-si piarda bunatatea , ci voia sa ramana neschimbat , indiferent cum s-ar fi comporta cei din jurul lui.
Doamne ajuta!
Domnul, iartămă şi pe mine.
am înţeles ideea,dar am vrut să fac o precizare la sens, fiind-că sunt şi creştini care gândesc, că ignorând provocările cuiva, sunt întotdeauna curaţi în faţa Lui Dumnezeu, ceea ce nu este chiar aşa.
am vrut să zic, că pe faţă nimeni nu-mi zice dintre străinii apropiaţi că am comis vreo greşală sau ceva am făcut nu cum trebuie, ba chiar mă laudă, însă pe la spate mă numesc în tot chipul că nu merg pe calea „normală”.
Şi toţi creştinii care sunt împotriva codurilor şi cugetă cele Dumnezeieşti prin Biserica Ortodoxă – sunt prigoniţi.
Şi Domnul Hristos câţiva ani în urmă a zis, că anii liniştirii pentru cei drepţi (fideli, care nu au acte satanice) s-au terminat, acum va fi încercări, scârbe, înjosiri şi alte greutăţi pentru a câştiga pace în Împărăţia Lui Dumnezeu!
cei care vor avea toate aceste coduri şi cipuri şi pecete – nu vor fi scrişi în Cartea Vieţii.
Adică, să se smerească toţi Creştinii Adevăraţi, care sunt împotriva actelor de la satana, că sunt pe calea cea dreată!
Desigur, cu păcatele de moarte nimeni nici Har nu va avea să înţeleagă ce înseamnă codul din buletin.
Iubirea, smerenia şi Rugăciunea să ne întărească inimile!
Mandria are multe fiice , cum arata si parintele Cleopa. Iubirea de stapanire vine din rasfat , cred eu si in vremurile noastre , micutii copii traiesc cea mai jalnica educatie .Ingropati in jucarii , lasati de capul lor la televizor sau calculator , mananca atunci cand vor si ce vor , nu sunt dusi la impartasanie , la biserica , nu se inchina la masa . . .
Si , cel mai rau va fi ca , atunci cand vor creste mari vor intalni multi iubitori de stapanire si fiecare va vrea sa porunceasca. Ba , am auzit chiar la un cadru didactic , foarte apreciat de restul , ca isi dojenea fiul ca este prea bun cu cei rai si ca il vor lua de prost . La care fiul , mai cu minte , i-a raspuns ca nu-si permite sa-si piarda identitatea pentru o intamplare nefericita , careia nu trebuie sa-i dea prea mare importanta , ci sa treaca mai departe , cu integritate , sa nu-si altereze sinele . Ce raspuns deosebit ! Unde se mai gasesc azi astfel de tineri ?
merge vorba de educaţie
şi nu întotdeauna educaţia părintească e bineplăcută În Faţa Lui Dumnezeu, pe când este mereu plăcută Lui Dumnezeu educaţia Sfinţilor Părinţi.
şi totuşi exemplul cu tânărul i se acordă 2 sensuri.
1 a făcut-o din iubirea aproapelui şi din smerenie.
2 a făcut-o din mândria sinelui său, gen, să nu se pună pe dânsul de rândul needucaţilor fără socoteala minţii.
câte straturi de prieteni şi cunoscuţi am, nimeni nu încerca să mă numească murdar, cu toate că nu le repetam patimile cu care erau stăpâniţi.
de multe ori Domnul se milostivea prin rugăciune, cred, şi ei se minunau, însă niciodată nu le-a fost de folos spre îndreptare.