Munca cinstită duce pe om departe, dacă este bazată pe o autoapreciere justă şi pe respectul celor ce sunt socotite şi simţite ca fiind drepte.

Munca cinstită îl sprijină pe om, îi dă forţa şi rezistenţa de care are nevoie şi formează elementul dinamic al acţiunii. „Nimeni nu are datoria să fie bogat sau mare, sau să fie înţelept”, a spus Sir Benjamin Rudyard în Parlament, în anul 1628, „dar fiecare este dator să fie om de treabă”.

Dar munca trebuie să fie şi însufleţită de principii sănătoase şi să fie făcută cu sinceritate, adevăr şi dreptate. Un om fără principii se aseamănă cu o corabie lipsită de cârmă şi busolă, care este purtată de vânturi încoace şi încolo. Nu cunoaşte nici legea, nici ordinea şi nici conducerea unitară.

Citeşte şi:  Sf. Teofan Zăvorâtul: Lacrimile pocăinţei slujesc ca temelie a dreptăţii şi completează neajunsurile faptelor bune din viaţa noastră

„Principiile morale”, spune Hume, „sunt sociale şi unanime. Ele formează într-o oarecare măsură tabăra umană, care înfruntă duşmanii comuni, viciul şi desordinea”.

Epictet a primit odată vizita unui mare orator care se pregătea de călătorie la Roma, unde avea un proces, şi care voia să audă din gura filosofului stoic ceva din învăţătura sa. Epictet, care nu avea încrederea în sinceritatea vizitatorului său, îl primi cu răceală. „Nu vrei decât să-mi critici stilul”, îi spuse el, „nu vrei să-mi cunoşti realmente principiile”.

Citeşte şi:  Rugăciune către Sfântul Spiridon pentru vindecare de feluritele boli ale sufletului

— Fie, răspunse celălalt, dacă aş privi lucrurile ca tine, atunci nu aş fi decât un om necăjit, asemenea ţie, şi n-aş avea arginţi, trăsuri şi moşii.

— Nu am nevoie de aceste lucruri, i-a răspuns Epictet, şi în afară de aceasta, tu eşti totuşi mai sărac decât mine. Nu mă interesează dacă am proteguitori. Tu te interesezi dacă ai sau nu. Sunt mai  bogat decât tine. Pe mine nu mă priveşte ce gândeşte Cezar despre mine. Nu linguşesc pe nimeni. Iată ce posed eu, în locul aurului şi argintului tău. Ai comori de argint, dar ai gânduri, principii şi dorinţe de lut. Sufletul meu este rebutul care-mi oferă preocupări bogate şi îmbucurătoare, pe când tu trăieşti în trândăvie. Ţie ţi se pare că tot ce posezi este puţin. Mie mi se pare că ce posed este prea mult. Dorinţele tale nu pot fi niciodată îndestulate, pe când eu sunt întotdeauna mulţumit”.