Cu multă îndreptățire Biserica cea Una, Sfântă, Catholică (Universală, Sobornicească, atribut valabil doar pentru Ortodoxie – n.n.) și Apostolică a hotărât că în a doua Duminică a Postului Mare să fie pomenit Sfântul Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului. Duminica aceasta este plasată, nu întâmplător după Duminica Ortodoxiei, pentru că este a doua Duminică a Ortodoxiei. Dacă Biserica a luptat împotriva iconoclasmului care venea ca influență din Răsărit, de la evrei și musulmani, acum Biserica va avea o nouă provocare, de data aceasta venită din Apus. În această Duminică sărbătorim anatematizarea de către Biserică prin Sinoadele Isihaste (numite împreună Sinodul al IX-lea Ecumenic), a ereticului Varlaam de Calabria, care venise din Vest pentru a latiniza, a raționaliza credința ortodoxă (adică a o transforma în romano-catolicism).

Sfântul Grigorie Palama împreună cu Sfântul Fotie cel Mare și cu Sfântul Marcu al Efesului (Cei trei noi Ierarhi) sunt supranumiți “bătătorii de papi” și “surpătorii papilor”. Sfântul Grigorie Palama a condamnat cu tărie persoana lui Varlaam, panerezia papistă și secularizarea adusă de raționalismul european papistaș. De aceea până astăzi papistașii nu îl consideră sfânt pe Sfântul Grigorie ci îl numesc eretic și e condamnat de “Biserica” romano catolică.

În cartea „Cuvânt demonstrativ despre Purcederea Duhului Sfânt” Sf. Grigorie spune că: „din nou şarpele răutăţii, diavolul, se ridică împotriva Adevărului”, apoi spune că „acelaşi diavol care l-a inspirat pe Arie, pe Eunomie, pe Macedonie şi pe toţi ereticii, acelaşi a inspirat şi pe latini să introducă Filioque. Diavolul care este începutul, mijlocul şi sfârşitul răului, nu şi-a uitat tehnica sa cea rea şi avându-i pe latini (romano-catolici) ca organe docile, să introducă o erezie nouă despre Dumnezeu”.

Tot Sfântul Grigorie spune ceea ce avea să spună Sfântul Cosma Etolianul, şi anume că papa este un antihrist. (Pe Papa să îl anatematizaţi, pentru că el este cauza tuturor relelor (noilor erezii). Sf Cosma Etolianul, „Despre Credinţa Ortodoxă”.

Sfântul Grigorie Palama, referindu-se la blasfemia „purcederii Duhului Sfânt şi de la Fiul” le spune Romano-Catolicilor: „Nu vom începe nici un dialog cu voi până ce nu veți scoate adăugirea „şi de la Fiul” din învăţătura voastră de credinţă”.

„Nu vom avea nici un fel de comuniune cu voi, până când nu vă veți opri de a mai spune că Duhul Sfânt ar avea două Izvoare ale existenţei Sale, pentru că aţi alterat învăţătura lui Hristos. Până ce nu veţi reveni la învăţătura Sinoadelor Ecumenice nu ne vom împărtăşi împreună cu voi latinilor”.

Iată care este condiția Sfântului Grigorie Palama pentru a începe dialogul cu latinii, scoaterea Filioque din Marturisirea de Credința. (Conciliul II Vatican întărește erezia Filioque).

Sfântul Grigorie arată că în spatele Filioque se ascunde o altă învăţătură eretică şi anume puterea nelimitată a papei de a judeca singur ceea ce este drept pentru Biserică, care mai tâziu se va contura foarte bine în infaibilitatea papală. (Dacă Harul este creeat, el se poate depozita şi papa este cel care dispune de depozitul de Har). Se legiferează în felul acesta, împotriva învăţăturii Bisericii, un nou dumnezeu, un nou zeu, după modelul faraonic în care faraonul era şi zeu, în creştinismul apusean noul zeu devine papa.

La Sinodul IX Ecumenic (Constantinopol 1341, 1347, 1351) sunt condamnate învăţăturile papiste despre „lucrările create” şi „Lumina Taborcă creeată”, învăţând că Dumnezeu are Fiinţa şi Lucrările, care amândouă sunt necreeate, Fiinţa fiind necomunicabilă, în schimb lucrările necreate sunt comunicabile făpturii, de aceea şi Lumina lui Hristos de pe Muntele Tabor este necreeată. Papistașii creează o distanţă între Dumnezeu şi oameni, între care se interpune papa.

Sfântul Grigorie subliniază în scrisoarea „Către evlaviosul monah Dionisie” cum că tăcerea legată de problemele credinței este al treilea tip de ateism și de aceea atunci când e în pericol credința, tăcerea este vinovată.

Deși ne-am aștepta ca liderii Bisericii Ortodoxe să exploateze această comoară de învățătură patristică antieretică a Sfântului Grigorie Palama, urmând în mod smerit gândirii Sfinților Părinți, și în felul acesta să conducă pe eretici la pocăință și întoarcere la Adevăr, un grup ateologic de patriarhi, arhiepiscopi, episcopi și “teologi” laici nu numai că se îngrijesc de multe altele, dar sunt chiar diametal opuși a ceea ce a porncit Domnul Iisus Hristos, Apostolii, Părinții, Canoanele Bisericii, Sinoadele Ecumenice și Sfânta Tradiție a Bisericii.

Cu toții am devenit martori ai acestei apostazii, a vizitelor dintre ortodocşi şi eretici, îmbrăţişări, rugăciuni, recunoaşterea lor ca presupuse “Biserici”, semnând documente comune antiortodoxe, şi alte acţiuni similare. Delirul ecumenist a întrecut orice limită din partea patriarhului ecumenist, a episcopilor şi a delegaţiilor Bisericilor Ortodoxe la întronizarea noului Papa Francisc, la 19 martie 2013.

Numele “Francisc” nu este un nume întâmplător, la Assisi de unde era “Sfântul” Francisc se fac întâlnirile inter-religioase. Papa Paul II-lea a convocat prima întâlnire panreligioasă la Assisi în 1986.

În 2010 a participat şi patriarhul Bartolomeu la întrunirea de la Assisi.

Papa Francisc a primit inelul petrin care îl face “succesor al Sf. Ap Petru” în scaunul de la Roma, păstrând (umilul, iubitorul de săraci, simplul slujitor papa Francisc I) toate prerogativele papale, insistând aspura primatului papal luciferic, (inclusiv infaibilitatea ex catedra).

Ceea ce este important de subliniat este faptul că Biserica ortodoxă nu se bucură şi nici nu ia parte împreună cu papistaşii la alegerea şi întronizarea noului Papa Francisc I. Aşa numiţii “reprezentanţi” ai Bisericii Ortodoxe se reprezintă doar pe ei însişi (Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, Patriarhul Theodoros, Patriarhul Antiohiei, Ioan Ziziulas, dl Chiril Patriarh al Moscovei, Patriarhul Irineu al Serbiei, Patriarhul din România, Daniel, Arhiepiscopul Hrisostom, Arhiepiscopul Atenei și toată Grecia, Ieronim B), chiar dacă au trimis scrisori de felicitare în care se exprimă total ateologic „frate iubit şi sfinte episcop al Romei” sau „sărutare a dragostei în Hristos”, iar căzuta Romă este numită  „Tron Apostolic”, iar erezia papismului a fost numită „Biserica Romano-Catolică şi biserică Soră”, care trebuie să aducă „mărturie comună creştină în lume”.

La întronizarea Papei au participat aproape toată gruparea episcopilor ecumenişti nepocăiţi (avându-l în frunte pe Bartolomeu care a şi dat “sărutul păcii” în “liturghia” papistaşă), care i-au adus daruri şi sărutări, plecăciuni şi sărutări de mâini.

Cu toate acestea Biserica Ortodoxă, cea Una, Sfântă, Catholică şi Apostolică nu a fost prezentă, ci a lipsit, nu s-a bucurat ci s-a întristat. E posibil ca acestă grupare să reprezinte Biserica Ortodoxă? Bineînţeles că nu.

Cine a autorizat pe patriarhul, arhiepiscopii, episcopii aceştia de a merge la Roma şi a face acţiunile menţionate mai sus? Ce sinod panortodox le-a dar voie? Desigur, nici unul. Credeţi că aveţi consimţământul Bisericii?

Sinoadele Locale nu pot să dea consimţăminte arbitrare, fără a avea consensul Bisericii. Au renunţat papistaşii la ereziile lor ca să poată exista un astfel de consimţământ panortodox? Nu. Pentru a lua o astfel de decizie trebuie eliminate cauzele, şi anume ereziile şi apoi se poate lua decizia deplinei comuniuni cu Roma (primatul papal, Filioquie, infaibilitatea, etc). Aceasta decizie trebuie sa fie in concordanta cu Traditia Bisericii si Sfintele Canoane.

Pleroma Bisericii este împotriva acestei trădări a credinţei, îi pare rău şi sângerează datorită acţiunilor nebuneşti ale acestor (episcopi) ecumenişti.

Sfântul Grigorie Palama le răspune acestor episcopi ecumenişti: „Cei ce nu sunt cu Adevărul nu sunt nici cu Biserica lui Hriostos”.

Ecumeniştii nu sunt cu Adevărul şi nici cu Biserica lui Hristos. Sinodiconul Ortodoxiei spune: „Lui Varlaam şi Achindin, Nikifor Greogora şi urmaşilor acestora Anatema (de 3 ori).” „Anticanonicului şi ereziarhului papă şi patriarh al Romei celei Vechi, Francisc I şi celor ce se împărtăşesc cu el, Anatema (de 3 ori)!” (anatema rostită de Mitropolitul de Pireu Serafim).

Nu ne-am putea imagina să îl vedem pe Sfântul Palama felicitând pe noul papă ales, sau a participa la întronizarea lui, a-i oferi cadouri, a se ruga împreună cu el, să se sărute, să-i sărute mâna.

Să alegem cu cine vrem să mergem înainte, cu fiara sau cu Mielul Înjunghiat? Cu ereticii ecumeniști nepocăiți sau cu sfinții?

Protopresbiter Anghelos Anghelacopulos, parohia Agia Paraschevi, Pireu

26-03-2013

Traducere din limba greacă de preot Matei Vulcănescu