Un credincios veni într-o zi la preot să-i spună ce să facă pentru a se birui pe sine, căci iată, zise el, îmi asupresc femeia.

Pe când ea este bună, eu sunt rău. Pe când ea se roagă, eu înjur. Pe când ea e cuminte, eu sunt un stricat.

Pe când ea stă acasă, eu stau mai mult la cârciumă; eu sunt risipitor, ea-i strângătoare. Şi tot ce fac ca să mă birui şi să fiu ca ea nu pot să izbutesc.

Citeşte şi:  Eșecul nostru de a trăi profunzimea vieții noastre

Preotul îl ascultă şi apoi îi zise:
— Ferice de tine, omule că-ţi dai seama de asta. Un singur lucru îţi mai trebuie: să spui acestea Domnului Hristos şi să-i ceri ajutorul.
— Cum, părinte?
— Spovedindu-te!
Omul îngenunche, se mărturisi Domnului prin duhovnicul său şi aşa s-a biruit pe sine.

Citeşte şi:  Despre insuportabila povara a … libertatii ca si cauza a ateismului?

Pr. Valeriu Dobrescu, ,,Istorioare moral-religioase’’, Editura Icona, Arad, 2016