Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii, Kiril, a trimis urări de Paşti către conducători ai aşa-ziselor „biserici”, ne-ortodoxe de altfel.
Printre destinatarii mesajului sunt – Patriarhul Bisericii Copte Tavadros al II-lea; papa al Alexandriei şi Patriarh al Sfîntului Scaun din toată Africa şi Orientul Mijlociu; papei Francisc; conducătorul Bisericii Siriene-Iacobite, patriarhului Antiohiei Ignatie Efrem al II-lea; Patriarhul Suprem şi catolicul tuturor armenilor Garegin al II-lea; Catolicosul Aram I; Patriarhul catolicos al Bisericii Estice Asiriene, Mar Gevaris III; cardinalului ar-Rai, patriarhul Maronit al Antiohiei; Mitropolitului Vasilie Mar Toma Pavel al II-lea; Patriarhul Etiopiei Abun Matei I.
În felicitare, în special se spune:
„În ziua cea mare şi slăvită a Învierii lui Hristos, care a deschis oamenilor calea către o viaţă veşnică binecuvîntată, mă adresez Dvs cu un salut pascal plin de bucurie:
Hristos a înviat!
(…)
Cu dragoste pentru Domnu şi Mîntuitorul nostru
+KIRIL, PATRIARHUL MOSCOVEI ŞI AL ÎNTREGII RUSII”
Salutare Elena!
Din nou nici un argument. Odată ce declari că patriarhul meu şi eu suntem eretici – fii consecventă şi 1 – argumentează, 2 – dă sursa, 3 – expune motivul pentru care ai hotărât să faci asemenea declaraţii.
Mi-ai trimis pe mail un video ale schismaţilor, care are următoarele abateri de la Dreapta Credinţă:
1 îl venerează pe otroc Veaceslav ca fiind înger şi cu aceasta se află sub anatemă (3 anateme, căci filmele despre otroc Veaceslav declară că îngerii se întrupează şi sufletul este creat înainte de trup, şi că mohamed a fost Sfânt Proroc)
2 autorul venerează pe schismaţii ierod.Abel Semionov, adormitul ierom.Vasile Novicov, ieroschimon.Rafail Berestov.
3 autorul susţine erezia precum că codul numeric personal (IDNP) din buletin este lepădare de Hristos şi anti-botez
4 autorul susţine erezia precum că Sfântul Împărat Nicolae al II-lea este RĂSCUMPĂRĂTORUL Rusiei şi a întregului neam rus, cu care şi cade sub anatemă, căci Unicul Răscumpărător este Iisus Hristos, şi altul nimeni nu poate fi, niciodată.
Deci, acel video este constituit din secvenţe şi comentarii, dar odată ce autorul este un schismatic, nu am de gând nici să comentez acest material şi nici să-l consider ca fiind ceva bun.
Dacă vreai să poziţionezi „mărturisirea” – poziţionează ideea concret. Dacă nu, aşa şi spune 🙂
„Oprește-te puțin și nu mai neglija citatele din Sfinții Părinți. Nu neglija nici povestirile vieților Sfinților. Dacă Sfinții vorbesc despre faptul că nu trebuie să legi nici tovărășie cu ei, d-apoi încă să te rogi cu ei.”
Elena, Patriarhul nostru a venit în Chişinău şi a vorbit cu fiecare membru al conducerii în parte, ca să nu adopte legea care privilegiază LGBT, după această discuţie, conducerea ţării din acea perioadă a neglijat cuvintele patriarhului nostru, şi s-a supus partenerilor nebotezaţi din uniunea europeană, au adoptat tot ce le-au ordonat nebotezaţii.
Deci, după părerea ta, această conducere nu mai trebuie să fie ascultată de către cetăţeni, aşa înţeleg.
Acum întrebare: tu personal de ce te supui acestei conduceri?
Înseamnă că tu eşti de acord cu ceea ce susţin ei, tu nu protestezi împotriva acestor legi, înseamnă că tu eşti de acord cu conducerea ţării.
Însă, chiar dacă ai protesta, hai să ne uităm ce zice Sfântul Ioan Gură de Aur:
Cel ce nu se supune conducerii – se împotriveşte Voinţei Lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este cel ce rânduieşte orice conducere.
„Oare nu e plin internetul de rugăciuni comune cu ereticii??”
Te-am rugat chiar să-mi arăţi, dar nu mi-ai arătat nimic.
„Cum te imbrățișezi cu acel Papă puturos?? Și acel Papă NU SE POCĂIEȘTE??? Din contra tu îi cânți în strună ca el să rămână în continuare în înșelarea sa?? Asta e IUBIRE????? Asta e dragoste creștinească??? Să îl lași pe cel de alături în minciună??? Ce fel de dragoste este aceasta??!!”
Păi aceasta înseamnă dragoste frăţească, sau nu? Fraţii nu se îmbrăţişează?
Toţi oamenii sunt fraţi în Adam, sau nu am dreptate? Nici Sfântul Ioan Gură de Aur nu are dreptate?
Şi Hristos Dumnezeu care ne spune că toţi oamenii sunt ai Lui – nu are dreptate?
De ce Hristos cere apă de la eretic, şi bea apa primită din mâinile ereticului?
Oare nu trebuie să se îngreţoşeze de la ereticul „puturos” care nu vrea să se îndrepteze?
Dar Dumnezeu arată Dragoste, pentru a-l predispune pe eretic prin Dragostea Sa, de alta, să fi început cu cuvinte pe care le au „râvnitorii” înşelaţi faţă de eretici, nu avea să primească decât ură în rezultat.
„Vitalie, tu crezi în dragoste în afara Adevărului?? tu crezi în unitate în afara Adevărului?!! VITALIE, trezește-te! Câți Sfinți au pătimit pentru apărarea dreptei credințe?? Oare de ce au murit mucenicește?? Oare de ce s-au zbătut? A spus Mântuitorul : „și porțile iadului nu o vor birui.” (Matei, 16,18).”
Există Har Miluitor şi Har Sfinţitor, ambele sunt doar în Biserica Ortodoxă Canonică şi Apostolică, însă Harul Miluitor se revarsă peste toţi oamenii de pe pământ, de aici şi se explică mila care Preasfântul şi Preabunul Dumnezeu o dăruie celor nebotezaţi.
Pătimirea Sfinţilor a fost din Darul Lui Dumnezeu, căci „cea mai mare cunună este să pui sufletul pentru aproapele tău”.
„auto-mărturisitorii” de astăzi nu au aşa dar, nimeni din ei nu a fost martirizat, sunt întregi toţi, doar că protestează împotriva Ierarhiei şi declară că şi creştinii merg spre pieire.
„Cine l-a făcut pe Sfântul Maxim Mărturisitorul să spună : „– Dacă vreţi să faceţi ceva robului vostru, faceţi, dar eu nu voi intra nicicând în comuniune cu cei ce primesc unele ca acestea.””
Ce ţine de Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul:
Erezia monofilită a fost judecată abia la al VI-lea Sobor Ecumenic care s-a petrecut la anul 680.
Marele Sfânt Maxim Mărturisitorul a trecut la Domnul în anul 662, la fel şi cei 2 ucenici ai săi au trecut la Domnul neajungând până la al VI-lea Sobor Ecumenic.
Deci, dacă Biserica era compusă numai din acei 3 fraţi întru Hristos, şi odată cu adormirea lor s-a finisat şi Biserica, atunci de unde să mai existe Ortodoxie astăzi?
Deci aşa poziţie au schismaţii.
Dar Cuvintele Mântuitorului nu se strică la dorinţa schismaţilor, căci cu adevărat „Biserica nici porţile iadului nu o vor birui”.
Şi cum ar fi putut să se întrunească al VI-lea Sfânt Sobor Ecumenit, dacă schismaţii declară ferm că erezia monofilită au acaparat toate bisericile (locale)?
Adică ereticii-monofilitişti s-au adunat şi au judecat monofilitismul?
Dar cum era într-adevăr?
Cei care l-au supus pe Sfântul Maxim la chinuri nu cereau de la el ca să primească erezia lor, să devină monofilit, ci doar să înceteze de a mai critica *Tiposul (*Decretul Împăratului, în care NU era prevăzut ca oamenii să creadă întru o singură voinţă în Hristos, ci doar ca să înceteze polemicile referitor la aceea dacă sunt o singură sau două voinţe în Hristos).
Şi printre cei care polemizau cu Cuviosul Maxim, erau şi acei care ziceau: noi la fel suntem ortodocşi, noi credem la fel cum crezi şi tu, dar noi dorim ca tu să încetezi să te opui acestui decret împărătesc, pentru pacea laicilor şi a clericilor. Cuviosul Maxim Mărturisitorul cu aceasta nu era de acord, el considera că chiar să taci în acuzarea ereziei este un păcat grav, adică să te supui Tiposului înseamnă să fii amestecat cu ereticii.
„Sfântul Ignatie Teoforul: „Dacă episcopul tău ar învăţa orice în afara orânduielii date, chiar de trăieşte în curăţie, sau de săvârşeşte semne, sau de prooroceşte, să îţi fie ţie ca un lup în blană de oaie, căci lucrează nimicirea sufletelor””
Am întrebat de atâtea ori, ce învaţă episcopul (Patriarhul şi Mitropolitul şi Episcopul) meu de nu îl pomeneşti pe el?
„”Tot cel ce se pronunță împotriva celor hotărâte, chiar dacă ar fi vrednic de crezare, chiar dacă ar posti, chiar dacă ar trăi în feciorie, chiar dacă ar face minuni, să-ți fie lup în piele de oaie, care lucrează stricarea oilor.””
Cine şi ce a pronunţat? argumente adu, te rog.
„”Un episcop care a devenit eretic nu mai este episcop, dar dacă credincioșii continuă să-l considere pe el episcop ortodox, dacă continuă să vină la slujbele din bisericile ce îl pomenesc pe el, să primească “darurile” sau „binecuvântările” lui, atunci vor cădea cu toții în afara Bisericii.””
adică, patriarhul, mitropolitul, şi episcopii din Sfânta BORusă au devenit eretici, şi eu sunt în afara bisericii, şi toţi preoţii, şi toţi creştinii din Moldova care merg la Sfintele Slujbe, aşa declari?
în ce constă erezia?
dacă îmi dovedeşti – pot să cad de acord cu tine, dacă nu – o să mă încredinţez că eşti ÎN AFARA bisericii, şi eşti în înşelare.
„”Vă sfătuim, că în bisericile luate în stăpânire de eretici să se intre ca într-o simplă casă și să se cânte numai din nevoie, așezându-se cruce la mijloc, iar în altar nici să nu se intre, nici să se tămâieze, nici să se săvârșească rugăciune, nici să se aprindă candele și lumânare.””
pentru ce aceste citate nepotrivite la momentul dat?
noi suntem eretici şi tu eşti în Biserică?
tu spui aşa nişte poveşti cu aşa entuziasm că singură crezi în ele 😀
„Canonul 45 al Sfinților Apostoli precizează: „Episcopul sau preotul sau diaconul, dacă numai s-ar ruga împreună cu ereticii să se afurisească; iar dacă le-a îngăduit acestora să săvârșească ceva ca și clerici (să săvârșescă cele sfinte) să se caterisească.””
Da, într-adevăr este fărădelege CANONICĂ, nu şi DOGMATICĂ, deci cei ce se roagă cu ereticii împreună NU POT FI NUMIŢI ERETICI.
Acum, aştept să-mi arăţi unde patriarhul meu, mitropolitul meu, episcopii mei se roagă cu ereticii împreună.
„Cuviosul Ghenadie Scholarul: ”Să nu facem nici măcar tovărășie cu cei care au schimbat cugetul Dreptei Credințe.””
ereticii NU AU schimbat nimic, ei s-au născut în erezie, deci noi trebuie să ducem tratative, poate ei primesc botezul ortodox
„Sfântul Valsamon arată că de eretici: ”trebuie să ne scârbim ca și de niște întinăciuni și să nu avem legături cu ei.””
Sfântul Teodor Valsamon?
Oare a fost proslăvit de Sfânta Biserică în ceata Sfinţilor? Nu-mi amintesc asemenea eveniment.
Poate şi ereticul Evagrie este Sfânt, nu? Poate şi ereticul Origen – nu?
Teodor Valsamon este canonist bizantin şi patriarhul antiohiei între anii 1193-1199
Mie îmi e mai aproape de inimă părerea Sfântului Ioan Gură de Aur, că trebuie să avem relaţie frăţească cu ereticii.
„Sfântul Nicodim Aghioritul: ”Se cuvine să ne îngrădim pe noi înșine și să ne separăm de episcopii care în chip vădit, stăruie în greșeală, privitor la cele ce țin de Credință și de Adevăr, așadar se vădesc a fi eretici sau nedrepți.””
ce atâta pălăvrăgeală cu citate ale Sfinţilor, argumente vă rog =))
„Sfântul Chiril al Alexandriei: ”Dacă cineva schimbă ceva în sfintele și dumnezeieștile dogme patristice, acest lucru nu trebuie sa-l luăm drep clarviziune, ci drept crimă și abatere de la dogmă și păcătuire împotriva lui Dumnezeu.””
unde patriarhul, mitropolitul şi episcopii Moldovei au schimbat în Sfintele şi Dumnezeieştile Dogme patristice, aştept.
„De ce eu să adun materiale cu privire la faptele Patriarhului Moscovei? Sunt pe față, accesibile tuturor.”
pentru că eu nu am văzut unde toată ierarhia bisericii mele să propovăduiască erezie, aştept, dar.
Vitalie,
Dacă îți place așa de mult de papa, stai cu papa. Tu chiar nu vezi ce a făcut la întâlnirea din Cuba?? Nu am văzut niciun Sfânt care sa se îmbrățișeze cu un papă catolic, sa discute și sa se pupe.
Chiar dacă Sfinții au avut milă de cei înșelați, au arătat altfel milă lor și indubitabil au aparat credința și nu au calcat-o în picioare. Au făcut minuni, dragă, minuni pentru poporul înșelat ( nu pentru capii ereziilor) ca sa-i întoarcă la credință. Citește , te rog.
Treaba ta cu Patriarhul ăsta, dacă nu se pocăiește de ceea ce a făcut, ce rost mai are ca Patriarh. Îmi pare rău pentru el. Cine nu ar vrea să aibă Episcop dreptslavitor, care învață drept cuvântul Adevărului? ! Toți își doresc asta.
Nu mai vreau sa discut. Îți trimit pe mail material video ( deși mi-e rău când văd așa ceva).
Tu nu trebuie să-l condamni pe Patriarh , ci pur și simplu să te îngrozești! Eu pur și simplu mă îngrozesc.
Nu-mi place argumentarea ta. Nu duce nicăieri. Treaba ta cu Patriarhul, dar nu amesteca credința ( cele ce țin de ea) și mila ( compatimirea) omenească.
Stai liniștit, oamenii mai iubesc și mai au milă, fără să le tina prelegeri cineva. Depinde de fiecare om în parte. Dar la nivelul ierarhilor care sunt acolo pentru ceva anume, pentru un scop , în materie de credință lucrurile sunt tranșante. Și nu spun eu, ci Sfinții, Sinoadele ecumenice , mucenicii.
Tu știi ca au fost muceniciți patriarhi pentru credința cea dreaptă? Iată exemplul. Și au fost muceniciți din mâna celor care s-au abătut de la dreapta credință.
Tu ce faci în casa la tine vei da răspuns, dar când Ierarhul , în calitate de Întâistătător al Bisericii pune Biserica, credința în primejdie atunci nu se cade a tăcea.
Toți creștinii de-a lungul veacurilor se raliau la Ierarhi : unii cu Ierarhul rău credincios, alții cu Ierarhul drept credincios. Citește, citește.
Și cât de mica ție nu ți s-ar părea abaterea, citește în viața Sf. Vasile cel Mare despre Eustatie ( avea el abateri așa mari? Totusi, în materie de credință nu există concesie), vezi cat popor era cu Sf. Vasile , apoi cât popor era impotriva Sfântului Vasile. Cat popor s-a întors la dreapta credință după minunea deschiderii ușilor bisericii încuiate?
Scuza-ma, dar nu sa nu mai vorbim despre Patriarh. Treaba ta cu el.
De urât nu e cazul și nici n-a fost vorba de ură. Nu confunda lucrurile! Dar de a nu-l pomeni la slujbe, asta e alta.
Vitalie,
Nu scriu de dragul conversației.
Scriu lucruri care merită a fi spuse.
Oprește-te puțin și nu mai neglija citatele din Sfinții Părinți. Nu neglija nici povestirile vieților Sfinților.
Dacă Sfinții vorbesc despre faptul că nu trebuie să legi nici tovărășie cu ei, d-apoi încă să te rogi cu ei.
Oare nu e plin internetul de rugăciuni comune cu ereticii??
Oare ți-e greu să deschizi o carte de istorie? Să vezi câte mârșăvii, câte încercări au avut catolicii în toată istoria existenței în a-i supune pe ortodocși, în a suprima credința ortodoxă? Dacă ai avea un pic de demnitate, un pic de dragoste de Adevăr și credință,SIGUR, ți-ar fi scârbă de ceea ce se întâmplă . Cum te imbrățișezi cu acel Papă puturos?? Și acel Papă NU SE POCĂIEȘTE??? Din contra tu îi cânți în strună ca el să rămână în continuare în înșelarea sa?? Asta e IUBIRE????? Asta e dragoste creștinească??? Să îl lași pe cel de alături în minciună??? Ce fel de dragoste este aceasta??!!
Vitalie, tu crezi în dragoste în afara Adevărului?? tu crezi în unitate în afara Adevărului?!!
VITALIE, trezește-te! Câți Sfinți au pătimit pentru apărarea dreptei credințe?? Oare de ce au murit mucenicește?? Oare de ce s-au zbătut?
A spus Mântuitorul : „și porțile iadului nu o vor birui.” (Matei, 16,18).
Cine oare le-a dat Sfinților zelul de a apăra credința? Cine oare le-a dat puterea și le-a insuflat cum să procedeze?
Cine oare l-a insuflat pe Sfântul Fotie cel Mare să condamne erezia Filioque?
https://www.aparatorul.md/scrisoarea-sfantului-fotie-catre-mitropolitul-de-aquileea-883-prin-care-condamna-erezia-filioque-material-de-baza-al-motivului-separarii-celor-2-biserici-de-apus-si-de-rasarit/
https://www.aparatorul.md/viata-sfantului-fotie-cel-mare-patriarh-al-constantinopolului-care-l-a-infruntat-pe-papa-nicolae-si-a-convocat-al-viii-lea-sinod-ecumenic-la-care-a-fost-data-anatema-erezia-catolicilor-papistasi/
Cine l-a făcut pe Sfântul Maxim Mărturisitorul să spună : „– Dacă vreţi să faceţi ceva robului vostru, faceţi, dar eu nu voi intra nicicând în comuniune cu cei ce primesc unele ca acestea.” ???
https://www.aparatorul.md/ti-e-rusine-ca-esti-ortodox-marturisirea-sfantului-maxim-actele-procesului-sau/
Sfântul Ignatie Teoforul:
„Dacă episcopul tău ar învăţa orice în afara orânduielii date, chiar de trăieşte în curăţie, sau de săvârşeşte semne, sau de prooroceşte, să îţi fie ţie ca un lup în blană de oaie, căci lucrează nimicirea sufletelor”
”De aceștia (de eretici) trebuie să fugiți ca de fiare (…). Trebuie să vă feriți de ei, fiindcă mușcăturile lor sunt greu de vindecat.”
”Tot cel ce se pronunță împotriva celor hotărâte, chiar dacă ar fi vrednic de crezare, chiar dacă ar posti, chiar dacă ar trăi în feciorie, chiar dacă ar face minuni, să-ți fie lup în piele de oaie, care lucrează stricarea oilor.”
”Un episcop care a devenit eretic nu mai este episcop, dar dacă credincioșii continuă să-l considere pe el episcop ortodox, dacă continuă să vină la slujbele din bisericile ce îl pomenesc pe el, să primească “darurile” sau „binecuvântările” lui, atunci vor cădea cu toții în afara Bisericii.”
Sfântul Nichifor Mărturisitorul:
”Vă sfătuim, că în bisericile luate în stăpânire de eretici să se intre ca într-o simplă casă și să se cânte numai din nevoie, așezându-se cruce la mijloc, iar în altar nici să nu se intre, nici să se tămâieze, nici să se săvârșească rugăciune, nici să se aprindă candele și lumânare.”
.
Canonul 45 al Sfinților Apostoli precizează:
„Episcopul sau preotul sau diaconul, dacă numai s-ar ruga împreună cu ereticii să se afurisească; iar dacă le-a îngăduit acestora să săvârșească ceva ca și clerici (să săvârșescă cele sfinte) să se caterisească.”
Cuviosul Ghenadie Scholarul:
”Să nu facem nici măcar tovărășie cu cei care au schimbat cugetul Dreptei Credințe.”
Sfântul Valsamon arată că de eretici:
”trebuie să ne scârbim ca și de niște întinăciuni și să nu avem legături cu ei.”
Sfântul Chiril, Patriarhul Ierusalimului:
”Fugi, dar, de necucernicie și nici măcar să nu-l saluți pe unul ca acesta ca să nu fi părtaș la faptele cele neroditoare ale întunericului (Efeseni V, 11); și nici să nu te amesteci (cu ereticii), nici să nu voiești să intri în discuție cu ei.”
”Mai înainte ereticii își mărturiseau rătăcirea lor pe față; acum însă este plină Biserica de eretici ascunși. Oamenii s-au lepădat de Adevăr, și neadevărul le încântă urechile. Se grăiește ceva care desfată urechile? Toți oamenii ascultă cu plăcere. Se grăiește ceva folositor sufletului? Toți se îndepărtează. Cei mai mulți oameni s-au lepădat de învățăturile cele drepte; este ales răul mai mult decât binele. Aceasta este deci “lepădarea de credință”
Sfântul Gherman cel Nou al Constantinopolului, într-o scrisoare de a sa, din 1229, îi îndemna pe ortodocșii din Cipru:
“Fugiți cu grăbire, depărtându-vă de preoții care s-au plecat stăpânirii latine. Să nu vă adunați cu ei în biserică, nici să nu primiți din mâinile lor vreo binecuvântare. Fiindcă este mai bine să vă rugați lui Dumnezeu, singuri în casele voastre, decât să vă adunați în biserică, dimpreună cu slugarnicii latino-cugetatori.”
.
Sfântul Nicodim Aghioritul:
”Se cuvine să ne îngrădim pe noi înșine și să ne separăm de episcopii care în chip vădit, stăruie în greșeală, privitor la cele ce țin de Credință și de Adevăr, așadar se vădesc a fi eretici sau nedrepți.”
Sfântul Chiril al Alexandriei:
”Dacă cineva schimbă ceva în sfintele și dumnezeieștile dogme patristice, acest lucru nu trebuie sa-l luăm drep clarviziune, ci drept crimă și abatere de la dogmă și păcătuire împotriva lui Dumnezeu.”
De ce eu să adun materiale cu privire la faptele Patriarhului Moscovei?
Sunt pe față, accesibile tuturor.
Dar ca să vezi că Patriarhul nu e osândit de mine sau de Apărătorul, nicidecum. El se osândește singur pe sine. El a fost osândit de Sfinții Părinți și de Sfintele Sinoade Ecumenice.
Îmi pare rău, dar a fi căldicel și a-i îmbrățișa (așa cum îl îmbrățișează pe Papa) pe eterodocșii aceia care vor numai răul Bisercii Ortodoxe, care din toate timpurile au vrut să capete supremația (mă refer la Apusul Catolic – Biserica Catolică…. vezi istoria), asta nu e trădare?? Ierarhul, ca Întâistătător al Bisericii, ce îndatoriri are? Oare nu să apere credința și Biserica de învățăturile mincinoase și să mărturisească credința cea adevărată?
Dacă nu mărturisește în fața eterodocșilor și ereticilor credința cea adevărată, care este rostul întâlnirii cu un eretic sau eterodox??
N-ai citit în viețile Sfinților cum se întâlnea Sf. Vasile cel Mare cu ereticii? Cum se întâlnea Sf. Fotie cel Mare cu ereticii? Și câte minuni se făceau ca să întoarcă la credință poporul amăgit și ce retorici extraordinare în apărarea dreptei credințe rosteau?
Mai întâi, ne cunoaștem credința. Apoi, privește acțiunile, întâlnirile, ascultă vorbele, vezi faptele aceluia pe care îl aperi… și te vei îngrozi de acele fapte. Cu adevărat.
Și te întrebi: Oare mai poți să fii în comuniune cu el?
Dar nu îl judec eu, l-au judecat Sfinții, Canoanele și Predaniile Patristice. Apoi preoții, duhovnicii, mirenii pur și simplu, au încetat de a-l mai pomeni la slujbe.
Lenuţa, în primul rând, articolul în sine îl judecă pe patriarhul nostru, cu cuvintele: unitate întru satana -1 şi 2 – ecumeniştii.
Deci, unitate întru satana – ce este? oare nu judecată?
Ecumeniştii? Argumentează în ce constă ecumenismul patriarhului nostru?
În al doilea rând, dacă Sfântul Ioan Gură de Aur ne îndeamnă să avem relaţie frăţească cu ereticii, şi tu zici că ereticii nu trebuie să fie cuprinşi CA OAMENI care sunt fiii aceloraşi Adam şi Eva, şi nici salutaţi, atunci cum înţelegi tu personal – relaţia frăţească?
În al treilea rând, în ce constă erezia patriarhului nostru?
Chiar aştept răspuns, aşa ca să nu polemizăm pe alăturea, argumentează clar, numai nu cum o fac schismaţii rafailiţi sau alţii din Rusia.
Încă ceva, comuniune liturgică sau de care comuniune?
Noi vedem cum Un Credincios a cerut de la un om eretic să bea apă – şi aceasta NU a fost păcat sau greşeală:
„Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: Dă-Mi să beau” (Ioan 4:7)
Cum Un Om Credincios să ceară apă de la un om eretic? oare e corect aşa în ochii Lui Dumnezeu?
De ce atunci nu poţi să-l saluţi sau să-l cuprinzi pe eretic?
Şi dacă ereticii latini cu drumurile „crucii” omorau pe Ortodocşi, oare nu se spune că trebuie să biruim răutatea cu bunătatea noastră?
Şi dacă la o asemenea întrevedere cu ereticii să le zicem – ticăloşilor, sunteţi pierduţi, fiii satanei, iadu cu voi, adio, să ardeţi veşnic – precum îndeamnă „râvnitorii”, la ce bun ar aduce aceasta?
Cu adevărat este NESIMŢIRE DIAVOLEASCĂ, NEOMENIE SATANICEASCĂ.
„Eu nu am dedus nicăieri motiv de acuzare dură. Dar dacă crezi că în scrieri ortodoxe poți să fii indulgent cu ereticii, te sfătuiesc:”
Lenuţa, din care Sfinte Canoane ţiai îndreptăţit dacă nu dură, dar totuşi – acuzarea ta asupra Patriarhului?
Oare nu sunt osândiţi mirenii care judecă pe ierarhi?
dar dacă să luăm la general, dacă Sfântul Ioan Gură de Aur care este autoritate pentru Sfintele Soboare Ecumenice a toată lumea, îi numeşte pe eretici că noi avem cu ei pe Unul şi Acelaşi Părinte Ceresc, au oare chiar consideri că poţi fi mai dreaptă decât acest Luminător Dumnezeiesc şi Trâmbiţă de Aur?
Una când nu poţi fi de acord cu învăţătura ereticilor – e chestie pur personală
Alta e atunci când judeci un ierarh, sau chiar un preot – e mare păcat
Şi cu totul alta este atunci când un ierarh face abatere canonică sau dogmatică, atunci el poate fi judecat numai de Organul Ierarhic Superior a cărui Conducător este Hristos Dumnezeu, şi precum învaţă Sfânta Predanie Ortodoxă, numai în momentul când o faţă bisericească este judecată de Sobor – abia atunci acea faţă bisericească este judecată sau îndreptată de învinuirile aduse.
Deci, dacă consideri că patriarhul nostru este eretic pentru aceea că i-a salutat pe fraţii noştri în Adam cu sărbătoare religioasă din motive de politeţe şi diplomatice, atunci la fel trebuie să îl consideri şi pe Sfântul Ioan Gură de Aur eretic pentru că învaţă că ortodocşii cu ereticii au foarte multe în comun, şi chiar sunt fiii Aceluiaş Părinte Ceresc.
Nu este nevoie să te osteneşti în citate, căci cel mai important este Poziţia Sfintei Biserici, care NU oferă nici un drept ca mirenii să acuze şi să judece pe ierarhi, mai ales înainte de Judecata Soborului.
Vitalie,
Recitind articolul de mai sus , postat de Apărătorul – nu văd nicio injurie la adresa Patriarhului Kiril. Nici una măcar.
ereticii nu sunt oameni?
e un salut diplomatic şi doar atât.
dacă Dvs – autorul postării consideraţi că noi nu trebuie să vorbim cu nimeni din lume odată ce ei nu sunt ortodocşi, şi încă ortodocşi practicanţi – atunci sunteţi în înşelare.
În [Cuvântul despre statui] – Sfântul Ioan Gură de Aur menţionează că noi ortodocşii Sfintei Biserici Ortodoxe, trebuie să avem RELAŢII FRĂŢEŞTI cu ereticii – anume, şi începe despicarea gândului cu aceste cuvinte:
Şi să nu-mi zici mie asemenea nesimţite cuvinte precum că noi nu avem nimic comun cu dânşii, adică între ortodocşi cu ereticii, în continuare scrie – Nimic comun noi nu avem numai cu diavolul. Cu fiecare om dar, care trăieşte pe pământ, noi avem chiar foarte multe în comun: vieţuim pe acelaşi pământ, mâncăm aceeaşi hrană, avem pe Unul şi Acelaşi Părinte Ceresc. Tocmai pentru aceasta să nu spui că nu ai cu ei nimic în comun PENTRU CĂ ACEASTA ESTE NESIMŢIRE DIAVOLEASCĂ, NEOMENIE SATANICEASCĂ. În continuare Sfântul Ioan Gură de Aur spune încă de câteva ori că cu dânşii trebuie să ne comportăm FRĂŢEŞTE!
Vitalie, unde ai văzut dumneata comportare nefrățească?
Eu nu am dedus nicăieri motiv de acuzare dură. Dar dacă crezi că în scrieri ortodoxe poți să fii indulgent cu ereticii, te sfătuiesc:
– Să citește în dreptul canonic cum erau pedepsiți cei care rămâneau în erezie și insistau și nu se pocăiau.
– Să vezi ce spune în continuare Sf. Ioan Gură de Aur: „Trebuie să defăimăm învăţăturile eretice…, însă este nevoie să cruţăm pe oameni şi să ne rugăm pentru mîntuirea lor!” Într-o altă predică a sa el mărturiseşte: „Eu nu mă scîrbesc de om, dar urăsc rătăcirea lui şi doresc să-1 scot pe el din rătăcirea lui. Eu duc un război nu cu persoana, care este făptura lui Dumnezeu, ci doresc să îndrept mintea ei pervertită de diavoli. Precum doctorul care lecuieşte pe bolnav nu se luptă împotriva trupului, ci îndepărtează vătămarea de la el, tot astfel şi eu, cînd mă lupt cu ereticii, mă lupt nu cu oamenii, ci doresc să nimicesc rătăcirea”.
– Sf. Nicolae când i-a dat o palmă lui Arie în plină desfășurare a întrunirii sinodale, cum a fost ? Indulgent?
– Dacă îţi dai seama că vecinii tăi sînt eretici şi doresc să te atragă pe tine şi pe apropiaţii tăi către eresul lor şi atunci te umpli de mînie sfîntă, Dumnezeu nu-ţi va socoti aceasta ca păcat, ajunge doar să nu degenereze mînia curată şi bineplăcută lui Dumnezeu în mulţumirea patimii tale proprii, numită răzbunare şi răutate.
Mîntuitorul ne învaţă să nu ne mîniem în zadar (vezi Mt. 5, 22). Ce înseamnă aici cuvîntul în zadar? Aceasta ne-o lămureşte foarte limpede avva Pimen. L-a întrebat un oarecare monah: „Ce înseamnă a ne mînia pe fratele nostru în zadar?” El i-a răspuns foarte înţelept şi duhovniceşte: „în zadar este mînia ta atunci cînd te mînii pentru interese materiale, care îl rănesc pe aproapele tău, ori cînd cineva îţi scoate ochiul tău drept! Dar dacă cineva se străduieşte să te îndepărteze de Dumnezeu, pe unul ca acela poţi să te mînii!”
Duşmanul mîntuirii lucrează cu încordare asupra conştiinţei oamenilor şi le înceţoşează minţile. Sub influenţa lui se ajunge pînă acolo că osîndirea semenilor pentru neputinţele lor morale este socotită ca „eroism” şi „rîvnă pentru bine”, iar necriticarea învăţăturilor eretice şi a manifestării heterodocşilor, care năzuiesc să submineze adevărul ortodoxiei, ca pe un înalt umanism şi iubire a semenilor. Se uită testamentul Apostolilor de a ne îndepărta de eretici (vezi Rom. 16, 17; Tit 3, 10; I Tim. 4, 1; II Petru 2, 1). În locul îndreptării, astăzi se propovăduieşte apropierea de ei. Se trece fără luare-aminte peste cuvintele Sfîntului Apostol Pavel: Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decît aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema! (Gal. 1, 8).
Aceasta este unica osândire îngăduită.
– Vezi în viețile Sfinținlor, care a fost comportamentul acestora:
Sfîntul Antonie cel Mare sfătuieşte: „Nu păcătui în credinţă, ca să nu se mînie asupra ta Ziditorul nostru! Acela care nu ţine dreapta credinţă, pregăteşte hrană pentru viermii cei neadormiţi şi jertfă pentru prinţul întunecimilor iadului”.
Sfîntul Efrem Sirul, care ne-a învăţat minunatele cuvinte ale rugăciunii: „Doamne, dă-mi să văd păcatele mele şi să nu osîndesc pe fratele meu!”, el însuşi îi osîndea neîncetat pe eretici. De la el cunoaştem că întreaga sa viaţă s-a luptat cu vrăjmaşii adevărului lui Hristos. La sfîrşitul vieţii, dorind să le insufle ucenicilor săi rîvnă pentru păstrarea dreptei credinţe, pe care întotdeauna o mărea în cuvintele sale, le-a grăit: „Nici ziua, nici noaptea, întreaga mea viaţă nu am grăit de rău (osîndit) pe nimeni. Şi din cîte îmi amintesc nu m-am certat cu nimeni, însă neîncetat m-am luptat în adunările bisericeşti împotriva celor abătuţi de la credinţă. Voi ştiţi că şi stăpînul oilor îşi bate cîinele dacă acesta, văzînd cum lupul se apropie de stînă, nu sare şi nu latră împotriva lui”.
Sfîntul Epifanie al Ciprului a spus ucenicilor lui: „Fugiţi de tot eresul ca de fiarele cele pline cu venin de moarte!”
Avva Ghelasie l-a izgonit fără ruşinare pe ereticul monofizit Teodosie din chilia lui. Iar cînd acesta cu viclenie a reuşit să devină patriarh al Ierusalimului, avva Ghelasie nu s-a înfricoşat, ci a continuat să nu-l recunoască şi să nu i se supună. El a socotit că este mai bine să sufere pentru Adevăr decît să cadă de la acesta pentru foloase pămînteşti.
Fericitul Ieronim scrie despre sine: „Eu niciodată nu am cruţat pe eretici şi mereu m-am străduit ca vrăjmaşii Bisericii să fie şi vrăjmaşii mei!”
Blîndul Sfînt Serafim de Sarov, care se adresa oaspeţilor săi cu mîngîietoarea salutare: „Bucuria mea!” a fost, în acelaşi timp, foarte aspru demonstrator în vileag al celor care se abăteau de la credinţa ortodoxă.
Foarte pilduitor pentru noi este exemplul Sfîntului Petru, arhiepiscopul Alexandriei, prin purtarea lui faţă de ereticul Arie, născocitorul celui mai vătămător eres pentru Biserica din vechime — arianismul.