Dar ce putem şti despre acest om, antihristul? Nu-i putem cunoaşte cu exactitate originea. Tatăl lui este cu desăvârşire necunoscut, în vreme ce mama lui este o femeie spurcată care făţăreşte fecioria. El va fi un evreu din seminţia lui Dan.

Va fi o cădere masivă de la credinţă; chiar şi mulţi dintre episcopi vor trăda credinţa, îndreptăţindu-se pe ei

Avem şi un indiciu al acesteia în faptul că Iacob, atunci când a murit, a spus că Dan va fi în posteritate un şarpe la drum, viperă la potecă, muşcând călcâiul calului; şi va cădea călăreţul pe spate, aşteptând mântuirea Domnului (Fac. 49, 17). Acesta este un indiciu metaforic că el va lucra cu răutate şi viclenie.Ioan Teologul vorbeşte în Apocalipsă despre mântuirea fiilor lui Israel, anume că înaintea sfârşitului lumii vor veni la Hristos o mulţime de evrei; numai că tribul lui Dan nu se regăseşte în enumerarea triburilor care se vor mântui.

Antihrist va fi foarte înţelept, foarte priceput în comunicarea cu oamenii. El va fi fermecător şi plin de afecţiune. Sfântul Apostol Pavel spune că antihristul nu poate apărea decât atunci când va fi înlăturat „Cel care îi stă împotrivă”. Sfântul Ioan Gură de Aur tâlcuieşte acest verset spunând „că cel care îi stă împotrivă” este dreapta putere Dumnezeiască.

O asemenea putere se luptă cu răul. Taina fărădelegii care se lucrează în lume nu doreşte acest lucru, nu doreşte o autoritate care duce război împotriva răului; din contră, doreşte o autoritate a nedreptăţii, iar atunci când va reuşi să împlinească aceasta, atunci nimic nu va mai sta în calea venirii lui antihrist.

El nu va fi numai inteligent şi fermecător, va fi compătimitor, un filantrop care face binele de dragul întăririi puterii sale. Iar atunci când şi-o va întări suficient, astfel încât întreaga lume să-l recunoască, atunci îşi va arăta adevărata faţă. Îşi va alege Ierusalimul ca şi capitală a sa, deoarece aici a fost locul în care Mântuitorul S-a descoperit pe Sine şi Dumnezeiasca Sa învăţătură, iar întreaga lume a fost chemată la fericirea bunătăţii şi a mântuirii.

Dar lumea nu L-a primit pe Hristos, răstignindu-L în Ierusalim, în vreme ce, sub antihrist, Ierusalimul va deveni capitala lumii care va cunoaşte autoritatea lui antihrist. Odată atinsă culmea puterii, Antihrist va cere ca oamenii să-i recunoască realizările sale ca pe ceva pe care nicio altă putere pământească şi niciun alt om nu le pot atinge, va cere ca oamenii să se plece lui ca unei fiinţe superioare, ca unui dumnezeu.

Soloviov descrie foarte bine caracterul activităţii sale de conducător suprem. El va face ceea ce le este plăcut oamenilor cu condiţia ca ei să recunoască autoritatea lui supremă. El va îngădui ca Biserica să existe, permiţându-i să-şi ţină dumnezeieştile slujbe, va făgădui construirea de temple măreţe – cu condiţia să fie recunoscut ca „fiinţă supremă” şi să fie venerat.

El va avea o ură personală împotriva lui Hristos. El va trăi prin această ură şi se va bucura să-i vadă pe oameni cum se leapădă de Hristos şi de Biserică. Va fi o cădere masivă de la credinţă; chiar şi mulţi dintre episcopi vor trăda credinţa, îndreptăţindu-se pe ei şi arătând spre măreaţa poziţie pe care o va avea Biserica.

Căutarea compromisului va fi o dispoziţie caracteristică a oamenilor. Sinceritatea spovedaniei va dispărea. Oamenii îşi vor justifica inteligent propria cădere, o astfel de dispoziţie generală va fi susţinută de o răutate plină de afecţiune. Oamenii se vor obişnui cu apostazia de la adevăr şi cu dulceaţa compromisului şi a păcatului.

Antihristul va îngădui oamenilor totul, numai „să cadă la pământ şi să se închine lui”. Nimic nou. Împăraţii romani erau tot aşa de dispuşi a da creştinilor libertate, numai să recunoască divinitatea împăratului şi autoritatea divină supremă; ei i-au martirizat pe creştini numai pentru că aceştia declarau: Închinaţi-vă lui Dumnezeu şi numai Lui să-I slujiţi.

Întreaga lume i se va supune lui, după care el îşi va descoperi ura împotriva lui Hristos şi a Creştinismului. Sfântul Ioan Teologul spune că cei care îl vor venera vor avea o pecete pe frunte şi pe mâna dreaptă. Nu este clar dacă acesta va fi un semn pe trup sau este o expresie metaforică a faptului că oamenii vor simţi în minţile lor necesitatea venerării lui antihrist şi a supunerii voinţei lor faţă de el. Iar atunci când întreaga lume va manifesta o încredere desăvârşită în el – atât a voinţei cât şi a conştiinţei – atunci cei doi drepţi pomeniţi mai înainte (Enoh şi Ilie, n.e.) vor apărea printre oameni şi vor propovădui fără frică credinţa, demascându-l pe antihrist.”

Înfricoşătoarea Judecată nu ştie de martori sau de acte de acuzare. Totul este întipărit în sufletul oamenilor, iar aceste întipăriri, aceste cărţi, vor fi deschise. Totul va deveni limpede pentru fiecare în parte şi pentru toţi, iar starea sufletului omului îl va trimite fie la dreapta, fie la stânga.

Unii merg spre bucurie, alţii spre groază. Când cărţile se vor deschide, va deveni limpede pentru toţi că rădăcinile tuturor patimilor se găsesc în sufletul omului. Aici îl vom vedea pe beţiv, pe desfrânat; unii ar putea crede că atunci când trupul moare şi este îngropat, moare şi păcatul. Nu. Înclinarea a fost în suflet, iar pentru suflet, înclinarea a fost dulce.

Iar dacă sufletul nu s-a pocăit de acel păcat şi nu s-a lepădat de el, va veni la Înfricoşătoarea Judecată cu aceeaşi dorinţă pentru dulceaţa păcatului şi nu-şi va mai putea stăpâni niciodată dorinţa. Va fi suferinţa urii şi a răutăţii. Aceasta este starea iadului. Gheena focului este viaţa lăuntrică; este flacăra patimii, flacăra slăbiciunii şi a răutăţii; şi va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor răutăţii neputincioase”.

Extras din cartea Noi minuni ale Sfântului Ioan de San Francisco, Editura Sofia