
Principala dificultate în evaluarea vaccinarilor consta in faptul, ca pentru vaccinuri, in momentul actual, NU exista niciun studiu prospectiv randomizat dublu-orb, care sa confirme sau sa infirme efectul pozitiv al vaccinurilor, respectiv avantajele si dezavantale vaccinarilor pe termen lung. Ceea ce este intre timp absolut normal pentru medicamentele de sinteza, nu a fost efectuat niciodata pentru vaccinuri. Si din motive de etica medicala, nici nu va fi vreodata efectuat un astfel de studiu….. In text clar: atat medicii si oamenii de stiinta sustinatori ai vaccinarii, cat si medicii si oamenii de stiinta care se opun vaccinarilor, se bazeaza doar pe convingeri si argumente neverificate insa intr-un astfel de studiu de anvergura si de lunga durata!!! Convingeri contra convingeri. Studii contra studii. Experiente contra altor experiente.
Acest ADEVAR, de necontestat de catre niciuna dintre partile implicate, ma duce cu gandul la comentariul mucalit al cunoscutului epidemiolog Harvey Gordon, din anul 1995 intr-un articol in British Medical Journal, cu titlul „Rugaciunea poate impiedica sfarsitul lumii”. Gordon a afirmat mai intai, ca in toamna anului 1995 va veni sfarsitul lumii, dar ca el se va ruga ca acest lucru sa nu se intample. Daca lumea nu se va sfarsi la momentul prezis de el, atunci el se va adresa din nou BMJ si va explica ca rugaciunile sale au fost cele care au impiedicat sfarsitul lumii. Gordon sublinia in articolul sau, ca afirmatia sa este de fapt stiintific asemantoare cu afirmatiile facute de sustinatorii vaccinarilor, conform carora vaccinarile impiedica diferitele epidemii, care sunt vehiculate la intervale regulate de timp in presa scrisa si audiovizuala, tocmai de catre acesti sustinatori – adica, epidemiile nu ar aparea decat datorita programelor de vaccinare ale diferitelor guverne si industriei medicale…….
Sigur ca vaccinarea este un subiect foarte serios, dar tocmai ca urmare a situatiei date, este imposibil sa evaluam corect atata timp cat suntem incrancenati si plini de frica. Caci stiu din propria experienta, ca hotararea de a vaccina sau de a nu vaccina ii va costa pe toti parintii constienti multe nopti nedormite….. Deoarece in spatele acestei tematici sta FRICA. Frica de asumarea responsabilitatii pentru viata unei fiinte iubite mai presus de orice. Frica de a face o greseala. Frica de fi altfel decat ceilalti. Frica de lumina din propria minte si din adancul inimii.
Pentru ca mi-am vaccinat un copil, din frica ca s-ar putea imbolnavi, si pentru ca la al doilea copil am hotarat altfel, eu ii inteleg perfect pe toti parintii: si pe cei care se hotarasca sa vaccineze si pe cei care refuza vaccinarea. Le inteleg temerile si le cunosc caruselul gandurilor, caci le-am trait pe toate pe propria piele. Dar fiecare parinte in parte trebuie sa gaseasca curajul de a lua o hotarare, indiferent care este aceasta hotarare, pentru copilul sau – NIMENI nu ii poate lua unui parinte (si nimeni nu are acest drept) aceasta hotarare, pentru niciunul dintre noi nu este cu putinta, sa lasam sa treaca de la noi paharul acesta……. Iar eu, ca mama, sunt datoare sa respect hotararea fiecarui parinte in parte, indiferent daca este sau nu in consonanta cu hotararea mea sau cu convingerile mele. Caci la urma urmei, fiecare parinte nu vrea decat binele copilului sau iubit – exact la fel ca si mine.
Cand m-am hotarat sa NU vaccinez, m-a ajutat enorm medicul pediatru care m-a asigurat ca exista medicamente, atat de sinteza cat SI REMEDII HOMEOPATE, cu care se trateaza TOATE bolile impotriva carora se vaccineaza. Gandul ca daca totusi se intampla ceva, am un medic care ma poate ajuta, mi-a intarit mult pozitia. Nu eram medic si atunci nici nu ma simteam in stare sa infrunt singura o boala grava, aveam la acel moment pur si simplu nevoie de o autoritate in spatele meu. Toti copiii nevaccinati (caci in Germania exsita foarte multi copii nevaccinati – la scolile Waldorf, aproximativ jumatate din copii sunt nevaccinati!) pe care i-am cunoscut mi-au adus la randul lor tare multa liniste. Au trecut de atunci tare multi ani. 12 ani de viata, cu suisuri si coborasuri, lumina si umbre, lacrimi si rasete, frica si iubire…. Astazi, zambesc cu intelegere cand aud de teama cuiva de poliomelita sau tetanos. Ma bucur in sinea mea, ca am invat in toti acesti ani frumosi si plini de viata sa-mi asum responsabilitatea pentru propria sanatate. Ma umple de multumire si recunostinta faptul ca sunt aici datorita copiilor mei. Caci ei m-au obligatr sa gandesc. Ei m-au facut sa am in cele din urma curajul sa iau si eu hotarari majore. Ei m-au invatat sa privesc intotdeauna orice situatie din cel putin doua puncte de vedere. Si ei mi-au aratat ce insemana iubirea, intelegerea si toleranta. Intr-un cuvant, copiii mei mi-au fost cei mai buni si mai capabili profesori.
De ziua mea, am primit de la pritena mea Elke, mama a trei baieti (si ea are o poveste asemanatoare cu a mea: primul copil (27 ani) a primit toate vaccinurile, al doilea (21), numai primele vaccinuri, iar ultimul (15) este nevaccinat, nu a luat nicodata un medicament de sinteza si este hranit vegetarian integral (dupa dr. Bruker)) un DVD cu ultimul film despre vaccinari. Din fericire, Felicia Popescu a reusit sa traduca ultimul film despre vaccinuri, realizat in Germania:
[youtube]https://www.youtube.com/watch?v=fEwyJE2-Kiw[/youtube]
[youtube]https://www.youtube.com/watch?v=ZVh4QaDmXB8[/youtube]
Sursa: http://hrana-vie.blogspot.com