Vai mie, innegritule suflete! Pana cand de la rautati nu te mai curmezi? Pana cand zaci in lene? De ce nu’ti aduci aminte de infricosatorul ceas al mortii? De ce nu te cutremuri cu totul de infricosatoarea judecata a Mantuitorului? Oare, ce vrei sa raspunzi, sau cum vrei sa dai seama? Lucrurile tale stau de fata, spre mustrarea ta, faptele tale te vadesc, parandu’te. Deci, o, suflete! Vremea a sosit, alearga, apuca inainte si cu credinta striga: Gresit’am, Doamne, gresit’am Tie; dar stiu, Iubitorule de oameni, bunatatea Ta; Pastorule cel bun, nu ma desparti pe mine de la starea cea de’a dreapta Ta, pentru mare mila Ta. (Slava… de la Stihoavna de la Vecernia Duminicii Infricosatoarei Judecati)

Citeşte şi:  Sfîntul Arsenie cel Mare, care a fost mai întâi senator în cetatea Romei, iar apoi monah în Nitria Egiptului