Pustnic mare athonit: Să presupunem că ai trei perne. Dacă o dai pe cea care îți prisoseşte, această faptă nu are valoare, pe când dacă o dai pe cea de sub cap, aceasta are valoare, fiindcă …
Dă din sărăcia ta…

– Gheronda, Apostolul Pavel spune; „Pe dătătorul de bunăvoie îl iubește Dumnezeu” (II Corinteni 9, 7). Eu cu de-a sila dăruiesc sau fac vreun lucru bun.

– Suntem copiii lui Dumnezeu şi este de datoria noastră sâ săvârşim binele, fiindcă Dumnezeu este numai dragoste. Ai văzut văduva care l-a găzduit pe Proorocul Ilie? Era închinătoare la idoli, dar ce dragoste avea înlăuntrul ei! Când Proorocul a mers să-i ceară pâine, ea i-a răspuns: „Avem puţin untdelemn şi o mână de făină. Acestea le voi mânca împreună cu copiii mei, iar apoi vom muri”. Nu i-a spus: „Nu avem să-ţi dăm”. Iar când Proorocul a vrut să-i încerce bunăvoinţa şi i-a cerut să facă pâine mai întâi pentru el şi după aceea pentru copiii ei, ea, sărmana, i-a făcut îndată. Dacă nu ar fi avut înlăuntrul ei dragoste, s-ar fi gândit: „Nu-i este de ajuns că i-am spus că avem puţin, ci mai şi cere să fac mai întâi pentru el o turtă”. Aici s-a făcut arătată intenţia ei cea buna ca să ne fie spre pildă. Dar noi, care citim Sfânta Scriptură şi atâtea cărţi, ce facem?

Citeşte şi:  La ce serveşte Sfânta Biserică, dogmele şi poruncile, la ce servesc Sfintele Taine, posturile, privegherile şi toate celelalte?

Îmi amintesc că la Sinai copiii beduinilor, care nu ştiau nimic din Evanghelie, dacă le dădeai ceva, chiar şi foarte puţin să fi fost, impărţeau între ei şi fiecare lua câte puţin. Iar dacă pentru ultimul nu rămânea nimic, îi dădeau ceilalţi dintr-al lor.

Toate acestea să le luaţi drept pildă şi să vă cercetaţi pe voi înşivă ca să vedeţi unde vă aflaţi. Dacă lucrează cineva astfel, primeşte folos nu numai de la Sfinţi şi de la nevoitori, ci de la toţi oamenii. Unul ca acesta se gândeşte: „Oare eu am o astfel de mărinimie? Cum voi fi judecat?”. Pentru că fiecare dintre noi va fi judecat de cel mai bun decât el.

Citeşte şi:  Un ţăran fără carte ştie mai multe decât îşi închipuie un orăşean cu carte. Dumnezeu îl învaţă

Valoare are faptul de a da din sărăcia noastră, fie că este vorba de ceva duhovnicesc, fie de ceva material. Să presupunem că am trei perne. Dacă dau pe cea care îmi prisoseşte, această faptă nu are valoare, pe când dacă o dau pe cea de sub cap, aceasta are valoare, fiindcă e făcută cu jertfă.
***
Sf. Ioan Hrisostom ne învață că valoarea milosteniei nu depinde de cât dăm, ci de gândul cu care dăm: „Știi când milostenia este adevărată și plăcută lui Dumnezeu? Când o faci cu blândețe, nu cu asprime; când o faci cu inimă deschisă, nu bombănind în sinea ta; când nu îți pare rău că dai, ci te bucuri, căci Dumnezeu iubește pe cel care dă cu voie bună“.
Sfântul Grigorie de Nazianz spune că săracii sunt „portarii împărăției cerurilor“, iar Sfântul Vasile cel Mare amintește că dacă fiecare ar lua ceea ce este de folos pentru necesitatea personală și ar lăsa ceea ce este în plus celor în nevoi, nimeni nu ar mai fi bogat și nimeni sărac…Căci „pâinea pe care tu o păstrezi, aparține celui înfometat. Hainele pe care tu le ții în dulap, aparțin celui gol; celui desculț, papucii care zac la tine, celui în nevoi banii pe care tu i-ai îngropat“, spune același sfânt părinte.

Citeşte şi:  Numai în lumina şi în căldura care vin de la Dumnezeu, Cel viu şi de-viaţă-Făcător, poate sufletul să trăiască, şi să crească, şi să aducă roadă

Surse: Cuviosul Paisie Aghioritul, Patimi și virtuți; Ierom. Hrisostom Filipescu, Doxologia.ro