1. Zicea avva Isidor Pelusiotul, că viaţa fără de cuvânt mai mult foloseşte decât cuvântul fără viaţă. Căci viaţa şi tăcând foloseşte, iar cuvântul şi strigând supără. Dar dacă şi cuvântul şi viaţa se vor întâlni, fac o icoană a toată filosofia.(Isid. C. a II-a, Epistola 275.)

2. Acelaşi zicea: faptele cele bune cinsteşte-le, nu te închina desfătărilor. Că faptele cele bune sunt lucru fără de moarte, iar desfătările lesne se sting (Cartea a II-a, Epistola 116.).

Citeşte şi:  Teodosia Laţcu - Poezia ''Pomelnic''

3. Zis-a iarăşi: mulţi din oameni poftesc cu adevărat fapta bună, dar pe calea care duce spre dânsa, pregetă să umble. Iar alţii nici faptă bună nu socotesc că este. Trebuie dar pe aceia să-i plecăm să lepede pregetarea, iar pe aceştia să-i învăţăm, că cu adevărat fapta bună este fapta bună.(Cartea a II-a, Epistola 69.)

4. Zis-a iarăşi că răutatea şi de la Dumnezeu pe oameni i-a depărtat, şi pe unii de alţii i-a dezbinat. Deci, de aceasta cu toată osârdia trebuie să fugim şi să alergăm după fapta cea bună, care şi la Dumnezeu ne aduce şi pe unii cu alţii ne uneşte. Iar a faptei celei bune şi a filosofiei hotar este neprefacerea cea cu pricepere. (Cartea a II-a, Epistola 131.)

Citeşte şi:  Va veni vremea când oamenii se vor recunoaște după felul în care înțeleg singurătatea, pentru că pe unii singurătatea îi înnebunește, iar pe alții îi preface în îngeri

5. Zis-a iarăşi: fiindcă mare este înălţimea smeritei cugetări şi căderea mândriei, vă sfătuiesc pe voi ca pe aceea să o iubiţi iar întru acesta să nu cădeţi.(Cartea III-a, Epistola 69.)

6. Zis-a iarăşi: patima cea cumplită şi prea îndrăzneaţă a iubirii de bani, saţiu neştiind, la răutatea cea mai de pe urmă mână sufletul cel robit. Drept aceea, mai ales la început să o gonim. Că de va stăpâni, nebiruită va fi.(Cartea a III-a, Epistola 24.)

Citeşte şi:  Chiar de va veti umili, dar de nu veti suferi sa v-o zica altii, aceasta nu-i umilinta

PENTRU AVVA ISIDOR PELUSIOTUL, din Patericul Sfinților Bătrâni