„Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină” (Matei 18, 7), zice Domnul.

Căci venirea smintelilor şi a dezastrului moral din pricina acestora sunt uneori de la Dumnezeu. Către sfârşitul veacurilor, în lume smintelile se vor întări şi se vor răspândi într-o asemenea măsură: „încât din pricina înmulţirii fărădelegii iubirea multora se va răci” (Matei 24, 12);

atunci: „Fiul Omului când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ?” (Luca 18, 8), pe pământul lui Israel; Casa lui Israel – Biserica, va fi „izbăvită prin sabie”, de asaltul ucigător al ispitelor şi al patimilor datorită cărora: „Munţii lui Israel, au fost mult timp pustiiţi” (Iezechiel 38, 8).

Vieţuirea întru Dumnezeu va deveni foarte anevoioasă. Va fi aşa, fiindcă cel ce va trăi în mijlocul smintelilor şi faţă către faţă cu ele nu va putea să se sustragă înrâuririi acestora. Aşa cum gheaţa sub acţiunea căldurii îşi pierde soliditatea şi se preface în apă fluidă, tot astfel şi inima, plină de intenţii bune, supusă fiind influenţei ispitelor, în mod permanent, slăbeşte şi se schimbă devenind nestatornică.

Vieţuirea întru Dumnezeu va deveni foarte grea din cauza amploarei pe care o va lua apostazia, a generalizării acesteia, înmulţindu-se apostaţii, care vor continua să-şi zică creştini şi vor păstra aparenţa de creştini, se va ajunge uşor la persecutarea adevăraţilor creştini; înmulţindu-se cei ce-şi vor renega de fapt credinţa creştină, aceştia vor urzi nenumărate uneltiri împotriva adevăraţilor creştini şi vor ridica nenumărate piedici în calea dorinţei lor de mântuire şi de slujire lui Dumnezeu, aşa cum arată Sfântul Tihon de Voronej şi Zadonsk.

Ei vor lucra împotriva robilor lui Dumnezeu atât făcând uz de forţa autorităţii, cât şi prin clevetire, sau prin uneltiri viclene, prin felurite tentaţii, şi prin persecuţii cumplite.”

Sfântul Ignatie Briancianinov, Ofrandă monahilor contemporani, Fundația Dosoftei 2003