Deși omenirea pare să se axeze pe terorism, ca potențial pericol global, un istoric israelian, Yuval Noah Harari, afirmă că lucrurile s-ar putea schimba dramatic din momentul în care creierul uman și calculatoarele vor putea să interacționeze direct.  Harari este autorul best-sellerului, „Sapiens: A Brief History of Humankind”, carte apărută la Ierusalim și tradusă deja în 30 de limbi.

Într-un dialog cu economistul Daniel Kahneman, Harari prezice un viitor în care tehnologia va putea construi „trupuri și creiere”, iar milioane de oameni vor deveni „inutili”.

„Odată descifrată o problemă precum, să zicem, interfața directă creier-calculator… atunci când creierele și calculatoarele vor putea să interacționeze în mod direct, acesta este sfârșitul istoriei, sfârșitul biologiei, așa cum o știm. Nimeni n-are nici cea mai mică idee ce se va întâmpla odată ce vom realiza asta. Atunci când viața va putea evada din tărâmul organic în marele tărâm anorganic, consecințele sunt de neimaginat pentru că imaginația noastră este acum ancorată în organic”, afirmă Yuval, citat de siteul Anacronic.ro.

Acesta descrie momentul în care creierul și calculatorul vor interacționa ca „noua revoluție industrială”, dar la un alt nivel. Istoricul evreu consideră că cine nu va prinde trendul, va dispărarea din istorie.

„Ce se întâmplă acum seamănă cu o a doua Revoluție Industrială, numai că nu producem textile, mașini, vehicule sau chiar arme. De data asta, produsul îl reprezintă chiar oamenii.

Practic, învățăm să producem trupuri și creiere. Trupurile și creierele vor fi cele două produse principale în noul val generat de toate aceste schimbări. Iar dacă există un decalaj între cei care știu să producă trupuri și creiere și cei care nu știu, atunci acest decalaj este cu mult mai mare decât orice am întâlnit până acum de-a lungul istoriei.

De data asta, dacă nu ești suficient de rapid în a deveni parte a revoluției, este foarte probabil să dispari. Țări precum China au ratat Revoluția Industrială, dar 150 de ani mai târziu au reușit cumva să recupereze în termeni economici datorită forței de muncă ieftine. Acum, cei care pierd trenul nu vor mai beneficia de o a doua șansă. Acum, dacă o țară sau un popor rămâne în urmă, nu va reuși niciodată să recupereze, mai ales că mâna de lucru ieftină nu va mai avea nicio importanță. Odată ce știi să produci trupuri și creiere, forța de muncă ieftină din Africa, Asia de Sud sau de aiurea pur și simplu nu mai contează. Așadar, în termeni geopolitici, am putea asista la o repetiție a secolului 19, dar la o cu totul altă scară”.

Harari afirmă că vor exista milioane de oameni „inutili”, care vor descoperi că „sunt lipsiți de sens și valoare”. Acesta prezice că industria divertismentului își va da mâna cu industria farmaceutică pentru a-i scoate pe „inutili” din această stare.

„Problema este escaladarea plictisului, ce să faci cu oamenii și cum să-și găsească un sens în viață în condițiile în care sunt, practic, inutili, lipsiți de sens și valoare. Presupun că hrana nu va fi o problemă. Cu tehnologii atât de avansate, vom putea produce hrană pentru toată lumea. Presupun că soluția, pentru cei mai mulți, va fi o combinație de medicamente/droguri și jocuri pe calculator… se întâmplă deja. Sub diverse titluri sau rubrici, vedem din ce în ce mai mulți oameni petrecând din ce în ce mai mult timp sau rezolvându-și problemele personale în compania calculatorului și a drogurilor, fie ele legale sau ilegale”.

Istoricul consideră că nu Orientul Mijlociu este important pentru viitorul omenirii, ci Silicon Valley, acolo unde „oameni precum Ray Kurzweil crează noi religii”.

Harari spune că ne întoarcem la o structură socială și politică ce reprezintă norma în istoria umanității: mase neputincioase dominate de elite atotputernice. Se întâmplă deja și va lua amploare. Pierdem, dacă n-am pierdut deja, idealul binelui comun care ne învață că progresul economic ar trebui împărtășit.

Istoricul mai atrage atenția că ritmul schimbării tehnologice este atât de rapid, încât nimeni nu poate spune cu siguranță ce se va întâmpla cu familia și cu ideea de comunitate. Iluminismul și Revoluția Industrială au zdrobit familia tradițională, înlocuid multe dintre funcțiile sale cu statul și piața.

„Și poți spune că este posibil ca traiul să fie astăzi, în anumite privințe, mai rău decât în 1700 pentru că am pierdut mare parte din legătura cu comunitatea din jurul nostru… este un argument important… dar este realitatea. Mulți oameni chiar reușesc astăzi să trăiască izolați. În societățile cele mai avansate, oamenii trăiesc ca indivizi alienați, fără comunitate, în familii foarte mici. Nu mai există marea familie extinsă. Există acum familii foarte mici, poate o soție, poate unul sau doi copii și chiar și aceștia trăind, poate, în alt oraș, în altă țară; îi vezi o dată la câteva luni și asta e. Iar ceea ce este cu adevărat uluitor este faptul că oamenii se conformează cu asta. Și n-au trecut decât 200 de ani.