Vor veni şi vre­murile cumplite când fiecare om, fiecare minte în parte, va avea o credinţă proprie. Nici necredinţa nu vrea să privească cu indiferenţă la prezenţa credinţei, ea nu se mulţumeşte cu ceea ce are. Ea urmăreşte să distrugă cu desăvârşire orice diferenţă de gândire, mai ales în ceea ce priveşte credinţa, existenţa lui Dumnezeu şi nemurirea sufletului.

Dar cea mai periculoasă metodă actuală de luptă împotriva lui Dumnezeu şi de distrugere a Bisericii Orto­doxe este pervertirea creştinismului autentic şi înlocuirea lui printr-o formă falsă de creştinism. Evanghelia pe care o cunosc acum toţi a devenit obiectul interpretării personale, a reexegezei, a diverselor calomnii pe baza Cuvântului lui Dumnezeu.
A fost o perioadă de timp care a favorizat acest lucru, credincioşii nu aveau cărţi pentru a se lămuri cu privire la adevăr, iar tagma slujitoare tăcea, fiind legată prin interdicţia tacită a stăpânitorilor lumii acesteia. Dar nici atunci nu a existat un asemenea torent de minciuni legate de Cuvântul lui Dumnezeu.
Acum, când cărţile bisericeşti şi tâlcuirile făcute de oamenii sfinţi ai lui Dumnezeu, inspiraţi de Sfântul Duh, sunt mult mai uşor de găsit decât pâinea cea de toate zilele, în special acum, asumându-şi calitatea de creştini, se strecoară în Biserică slujitorii eretici ai satanei. Ei propovăduiesc perfidia sub pretextul credinţei, pe antihrist sub numele lui Hristos şi, mascând minciuna sub chipul corectitudinii, prin viclenie distrug adevărul.

Citeşte şi:  Iată cum diavolul ne face ”injecţie cu nesimţire” şi ne înşală să ne pierdem anii cei mai buni

„Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ?”(Lc. 18, 8).

Au venit zilele când termenul de creştin este vehiculat peste tot, se deschid biserici mai numeroase decât numărul celor care se roagă în ele. Dar să nu ne grăbim a ne bucura. De cele mai multe ori acestea nu sunt decât nişte aparenţe, fiindcă în interiorul lor nu mai există duhul creştin, duhul dragostei, Duhul lui Dumnezeu, care izvorăşte şi dă viaţă, ci acolo domneşte duhul veacului acestuia – duhul neîncrederii, al răutăţii şi al separării.
Duhul înşelării şi învăţăturile demonice au pătruns deja în mod vizibil în mediul bisericesc.Slujitorii altarului şi poporul lui Dumnezeu îşi permit să ducă o viaţă după poftele inimii lor, rugându-se lui Dumnezeu şi practicând păcatul în mod simultan, fapt pentru care îşi primesc plata meritată. Dumnezeu nu îi mai ascultă, iar diavolul, nemaifiind legat de puterea lui Dumnezeu, lucrează prin cei înşelaţi de el toate faptele răutăţii lui.

Încă din primele secole ale creştinismului, Duhul lui Dumnezeu i-a avertizat pe cei de atunci că:

Citeşte şi:  Dostoievski despre papistaşi... Papistaşii sunt eretici, necreștini, de credinţă strâmbă, sectanți

„în vremurile cele de apoi, unii se vor depărta de la credinţă, luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile demonilor“(I Tim. 4,1).

Acum apostazia se răspândeşte pe pământ. Omul, respingând binele şi alegând răul, conlucrează cu puterile întunericului în lupta împotriva lucrării lui Dumnezeu: existenţa vieţii pe pământ. Noi suntem martorii producerii acestor lucruri.

Iată ce pericol îngrozitor ameninţă lumea! Cum să trăim în această lume înnebunită de răutate? Ascultaţi-mă atent, dumnezeiescul Ignatie (Briancianinov) ne răspunde:

„Cei care se vor nevoi într-adevăr de dragul lui Dumnezeu, se vor ascunde cu înţelepciune de oameni şi nu vor săvârşi în prezenţa lor minuni şi semne. Ei vor merge pe calea lucrării pătrunse de smerenie şi în împărăţia lui Dumnezeu vor fi mai mari decât Părinţii care s-au proslăvit prin minuni”.

Dragii mei, aceste indicaţii sunt extrem de importante pentru noi! Feriţi-vă de zarvă, feriţi-vă de faptele făcute la vedere, feriţi-vă de tot ceea ce vă privează de smerenie. Acolo unde nu există smerenie, nu este şi nici nu poate fi vorba de lucruri cu adevărat plăcute lui Dumnezeu. Acum sunt vremurile când nu mai există îndrumători plini de har, cu o viaţă duhovnicească autentică.

Citeşte şi:  Să luaţi aminte, pentru că cel rău întinde curse. Nu râdeţi! Este lângă noi şi voi nu puteţi să-l vedeţi

Acum este mai sigur să ne călăuzim prin intermediul Sfintei Scripturi şi a scrierilor Sfinţilor Părinţi. Domnul şi în această situaţie îi vine în ajutor „turmei celei mici” care îl caută: cărţile Părinţilor purtători de Duh au văzut din nou lumina tiparului, devenind iarăşi accesibile pentru credincioşi. Lecturaţi lu­crările Sfântului Ignatie Briancianinov, pătrundeţi în esenţa celor citite, şi uneltirile vrăjmaşului nu vor îndrăzni să se atingă de voi, cei care îi urmaţi sfaturile.

Iată un ultim cuvânt pentru noi, cei ce trăim vremuri atât de grele:

„Apostazia este îngăduită de Dumnezeu, nu încerca să o împiedici cu mâna ta neputincioasă… Îndepărtează-te, păzeşte-te pe tine însuţi de ea; aceasta este de ajuns pentru tine. Recunoaşte duhul timpului, analizează-l, ca în măsura posibilităţilor să eviţi influenţele lui“.

Dragii mei,

„îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh“ (Ef. 6,11).

Iar Domnul ne va fi alături, El ne va fi ajutător.

Arhim. Ioan Krestiankin, ”Unui fiu duhovnicesc necunoscut”