(urmare din nr. trecut)

Odată ce va dobândi puterea mondială Antihrist își va schimba năprasnic purtarea. În locul atitudinii fățarnice și grijulii față de oameni și a bunăvoinței mincinoase față de vrăjmașii lui, se va întoarce spre prigonirea crâncenă a tuturor creștinilor credincioși care refuză să i se închine ca unui dumnezeu. El va „asupri pe sfinții Celui Preaînalt și își va pune în gând să schimbe sărbătorile și legea” (Daniil 7, 5; Apoc. 12, 13-17; 13, 6-7).

Slujba creștinească săvârșită de obște – Sfânta liturghie – va trebui să înceteze. Antihrist și adepții săi, scrie Beliaev, „vor nimici cărțile Sfintei Scripturi [1], îi vor urmări și-i vor chinui pe propovăduitorii Cuvântului lui Dumnezeu și pe cei care iau parte la slujbele bisericii creștine.

Vor pândi ca Euharistia să nu se mai săvârșească nicăieri. Cu toate acestea propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu nu va fi redusă la tăcere, iar dumnezeieștile slujbe nu vor conteni și Euharistia se va săvârși” [2], însă numai în locuri ascunse, precum în primele veacuri ale creștinismului și în Biserica din catacombe din Rusia de azi [3].

Antihrist va avea un ajutor neobosit pentru prigonirea creștinilor, precum și pentru silirea lor de a i se închina lui ca unui dumnezeu. Din pricina cruzimii și a neîndurării lui ajutorul lui Antihrist este numit în Sfânta Scriptură tot „fiară”. Sfântul Ioan Teologul scrie: „Și am văzut o altă fiară ridicându-se din pământ… Și toată stăpânirea fiarei celei dintâi o pune în lucrare, înaintea ei, și face pământul și cei ce locuiesc pe el să se închine fiarei celei dintâi…

Și îi înșeală pe cei ce locuiesc pe pământ prin semnele ce i s-au dat să facă înaintea fiarei, poruncind celor ce locuiesc pe pământ să facă chip fiarei… Și i s-a dat ei să insufle duh chipului fiarei, încât să și grăiască chipul fiarei și să facă așa încât oricâți nu se vor închina chipului fiarei să fie omorâți” (Apoc. 13, 11-12, 14-15).

„Pentru Sfinții lui Dumnezeu încercarea va fi cumplită: răutatea, fățăria și minunile prigonitorului vor spori ca să-i înșele și să-i amăgească. Prigoanele și împiedicările meșteșugit scornite, cumpănite și învăluite cu vicleană ingeniozitate, precum și puterea nemăsurată a chinuitorului îi vor pune în situația cea mai grea, iar numărul lor mic va părea cu totul neînsemnat în fața întregii omeniri… disprețul tuturor, ura generală, clevetirea, asuprirea, moartea silnică vor fi soarta lor… Vrăjmașii lui Antihrist vor fi socotiți drept răzvrătiți, drept dușmani ai binelui și a ordinii sociale [teroriști], vor suferi atât prigoane ascunse, cât și fățișe, vor fi supuși caznelor și uciderilor…” – Sfântul Ignatie Briancianinov [4].

Cele dintâi ucideri le va săvârși Antihrist asupra acuzatorilor săi, Sfinții Prooroci Enoh și Ilie. „Și dacă vor sfârși mărturia lor, fiara care se ridică din adânc va face război cu ei, și-i va birui și-i va omorî. Și stârvurile lor vor zăcea în ulița cetății celei mari, care duhovnicește se cheamă Sodoma și Egipt, unde a fost răstignit și Domnul lor [Ierusalim]. Și din popoare, din seminții, din limbi și din neamuri, vor privi la stârvurile lor zile trei și jumătate și nu vor îngădui ca ele să fie puse în mormânt.

Și cei ce locuiesc pe pământ se vor bucura de ei și se vor veseli, și vor trimite daruri unul altuia, pentru că acești doi prooroci i-au chinuit pe cei ce locuiesc pe pământ. Și după cele trei zile și jumătate, duh de viață de la Dumnezeu a intrat în ei și au stat pe picioarele lor și frică mare a căzut peste cei ce-i vedeau pe ei.

Și au auzit glas mare din Cer zicându-le: Suiți-vă aici! Și s-au suit la Cer pe un nor și au privit la ei vrăjmașii lor. Și întru acel ceas s-a făcut cutremur mare și a zecea parte din cetate a căzut și au pierit în cutremur șapte mii de oameni, iar ceilalți s-au înfricoșat și au dat slavă Dumnezeului Cerului!” (Apoc. 11, 7-13).

Convertirea evreilor

Ca urmare a propovăduirii acestor doi Sfinți Prooroci, a minunatei lor învieri și a suirii al Cer, se va petrece un eveniment de seamă. Un număr însemnat de evrei se vor converti la Hristos. Fericitul Teofilact al Bulgeriei scrie în legătură cu aceasta așa: „Ilie va veni ca un Înaintemergător al celei de a Doua Veniri și-i va aduce la credința în Hristos pe toți evreii care se vor dovedi ascultători, călăuzindu-i cum ar veni, către moștenirea lor părintească pe cei ce căzuseră de la El” [5].

Această afirmație este întemeiată pe următoarele proorocii:

I. „Iată că Eu vă trimit pe Ilie Proorocul, înainte de a veni ziua Domnului cea mare și înfricoșătoare; el va întoarce inima părinților către fii și inima fiilor către părinții lor, ca să nu vin și să lovesc țara cu blestem!” (Maleahi 3, 23).

II. „În vremea aceea rămășița lui Iuda și cei scăpați din casa lui Iacov nu se vor mai sprijini pe cel ce i-a lovit ci se vor sprijini, cu credință, pe Dumnezeu, Sfântul lui Israel. O rămășiță din Iacov se va întoarce la Dumnezeul cel puternic” (Isaia 10, 10-21).

III. „Iar Isaia strigă pentru Israel: De va fi numărul fiilor lui Israel ca nisipul mării, rămășița se va mântui” (Romani 9, 27, cf. Isaia 10, 22).

IV. „Atunci voi vărsa peste casa lui David și peste locuitorii Ierusalimului duh de milostivire și de rugăciune și își vor aținti privirile spre Mine, pe care ei L-au străpuns și vor face plângere asupra Lui, cum se face pentru un fiu unul născut și-L vor jeli ca pe cei întâi născut. În ziua aceea va fi plângere mare în Ierusalim, ca plângerea de la Hadad-Rimon, în câmpia Meghidonului” (Zaharia 12, 10-11).

V. „Căci dacă tu [neam convertit] ai fost tăiat din măslinul cel din fire sălbatic și împotriva firii ai fost altoit în măslin bun, cu atât mai vârtos aceștia [evreii care se vor converti], care sunt după fire, vor fi altoiți în însuși măslinul lor. Pentru că nu voiesc, fraților, ca voi să nu știți taina aceasta, ca să nu vă socotiți pe voi înșivă înțelepți; că împietrirea s-a făcut din Israel în parte, până ce va intra tot numărul neamurilor” (Rom. 11, 24-25).

Convertirea evreilor la Hristos îi va stârni lui Antihrist o ură turbată față de toți creștinii. Atunci vor fi făcuți să îndure „necaz mare, care nu a fost din începutul lumii până acum, nici va fi” (Mt. 24, 15-21), căci „s-a dat ei [fiarei] să facă război cu sfinții și să-i biruiască pe ei” (Apoc. 13, 7).

Scăparea unei mici rămășițe a credincioșilor va depinde numai de scurtimea domniei lui Antihrist. „Și de nu s-ar fi scurtat zilele acelea n-ar mai scăpa nici un trup, dar pentru cei aleși se vor scurta zilele acelea” (Mt. 24, 22). Cârmuirea mondială a lui Antihrist va dura trei ani și jumătate. „Și din vremea când va înceta jertfa cea de-a pururi și va începe urâciunea pustiirii, vor fi o mie două sute nouăzeci de zile” (Daniil 12, 11, cf. 12, 7).

E același răstimp dat și în Apocalipsă pentru ocârmuirea lui Antihrist: „și s-a dat ei stăpânire să lucreze vreme de patruzeci și două de luni” (Apoc. 13, 5). Absolut nici o putere omenească nu va fi în stare să se ridice împotriva lui Antihrist. Numai Domnul Însuși, venind a doua oară întru toată slava Sa, îl va înfrânge. Arunci va veni În fricoșătoarea Judecată a lui Hristos și sfârșitul lumii (Mt. 24, 30-31; 25, 31-46; Apoc. 1, 7; 20, 11-15; 21, 1-8).

„Și fiara a fost răpusă, și cu ea proorocul cel mincinos, cel ce făcea înaintea ei semnele cu care i-a amăgit pe cei care au primit semnul fiarei și pe cei care s-au închinat chipului ei. Vii au fost aruncați amândoi în iezerul cel de foc care ardea pucioasă. Iar ceilalți au fost uciși cu sabia care ieșea din gura Celui Ce ședea pe cal…” (Apoc. 19, 20-21).

„Și diavolul cel ce-i înșela pe ei a fost aruncat în iezerul cel de foc și de pucioasă, unde este fiara și proorocul cel mincinos și se vor munci ziua și noaptea în vecii vecilor” (Apoc. 20, 10).

Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul, precum și proorociile lui Daniil și ale Apostolului Pavel dezvăluie lumii că fiul pierzării nu va fi numai un lider politic, ci și proorocul unei noi religii, avându-se pe sine ca dumnezeu al ei și dându-se drept Dumnezeul întrupat care le-a fost făgăduit evreilor prin Proorocii din vechime.

Biruința iudaismului va fi măreață, căci va fi impusă porunca de a ține sabatul evreiesc și de a urma legea iudaică. Nenumăratele secte, ca oile fără păstor se vor aduna în jurul lui Antihrist ca împrejurul propriului lor păstor, în templul reconstruit al lui Solomon din Ierusalim.

Aici, auto intitulatul „Hristos” va primi închinare dumnezeiască, așezat pe tronul lui David. Totodată, Sfânta Sfintelor a creștinilor va fi închisă și în ea va fi așezat un idol al lui Antihrist – o statuie vie, vorbitoare. Aceasta a fost numită de către Proorocul Daniil „urâciunea pustiirii”. Din vremea aceea jertfa cea fără de sânge a Euharistiei va înceta pe pământ (Daniil 9, 27; 11, 31).

Citind cartea Apocalipsei (10, 1-7) [6], vedem un Înger strigând cu glas mare în ținuturile creștine, către cei care au apostaziat de la Biserica lui Hristos cea adevărată. Îngerul le amintește tuturor de Zidire și de Cel Care a zidit toate, Care S-a Întrupat și S-a sălășluit întru noi, a Cărui slavă a fost văzută, slavă a Fiului Celui Unul-Născut din Tatăl – Fiul Care S-a pogorât pe pământ, ca dintru a Sa plinătate toate să se împărtășească de har (Ioan 1, 14-16).

Însă în vremea aceea oamenii se vor fi înturnat de la har și vor fi căzut deja în negrijă față de Sfintele Taine, și de bună voie vor fi atrași de așa-numitele semne ale hristosului – mincinos și ale proorocilor celor mincinoși. Când vor înceta prinoasele în Biserica de pe pământ, când toate aceste lucruri vor ajunge să se plinească, cea de-a Doua Venire a Domnului va urma fără preget. Domnul Însuși, în Sfânta Sa Evanghelie, ne îndeamnă să fim cu luare aminte: „Iar aceasta cunoașteți: că de ar ști stăpânul casei în care ceas furul va veni, ar priveghea și nu ar lăsa să-i spargă casa lui.

Deci și voi fiți gata, că în ceasul carele nu gândiți Fiul Omului va veni! (Luca 12, 39-40). Cu adevărat, nimeni în vremea aceea nu va bănui că lumea se apropie de sfârșit, nici nu-și va închipui în care ceas va veni Fiul Omului – așadar omenirea va fi luată cu totul pe neașteptate.

Nenorocirile pricinuite de cei doi trimiși ai lui Dumnezeu vor fi încetat, iar acești Prooroci care vădiseră păcatele omenirii vor fi luați de pe pământ la Cer (Apoc. 11, 12) – aceștia sunt Ilie și Enoh, socotiți de lume ca pricinuitori de mâhnire, cei care i-au mustrat cu asprime pe închinătorii lui Antihrist, avertizându-i pe cei care se veseleau de soarta lor sub stăpânirea fiului pierzării. Atunci progresul își va atinge apogeul, iar lupta împotriva feluritelor boli și maladii va atinge un nivel atât de avansat, încât va părea că însăși moartea va fi biruită curând.

Atunci, fără de veste, „cupele urgiei” (Apoc. 16, 1) vor fi vărsate asupra închinătorilor lui Antihrist [7]; răni și plăgi îi vor face să sufere pe cei care poartă semnul fiarei, iar apele pământului se vor preschimba în sânge (Apoc. 16, 3-7). Unde vor fi atunci marii medici și oamenii de știință? Unde vor fi propovăduitorii materialismului? Nu se va găsi vreun ajutor nici în progres, nici în cărți și nici în medicină.

Când în depărtarea omului de la Dumnezeu își va atinge hotarul cel mai de pe urmă, în vremea ocârmuirii fiului pierzării, plăgile ucigătoare vor cădea asupra adepților săi. Ale sodomiților celor de apoi [8], la fel de năpraznic cum a căzut pierzania asupra sodomiților celor dintâi. Evanghelia ne înainte-vestește: „precum a fost în zilele lui Lot: [sodomiții] mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau; iar în ziua în care a ieșit Lot din Sodoma, a plouat foc și pucioasă din cer și i-a nimicit pe toți. Întru acest chip va fi în ziua în care fiul Omului se va arăta” (Luca 17, 28-30).

Sfârșitul lui Antihrist și al închinătorilor săi va fi cumplit. Citim în cartea Apocalipsei că în ziua cea mare a Domnului, Satana și Antihrist, dimpreună cu ajutătorul său, vor trimite draci să-i cheme pe toți împărații lumii la o mare bătălie (Apoc. 16, 12-14; 16).

Când această mare oștire va fi adunată la Armaghedon, cea dea șaptea urgie a lui Dumnezeu se va vărsa peste pământ: o uriașă năpustire de fulgere, tunete și vuiete și un cutremur de proporții de neînchipuit – o așa mare zguduire încât insulele vor pieri, iar munții vor fi făcuți una cu pământul (Apoc. 16, 17-21). Într-o clipită toată trufia omului va fi spulberată și se va risipi – marile lui centre industriale, culturale, artistice și de învățământ, toate lucrurile cărora omul li s-a închinat în locul lui Dumnezeu.

(va urma)

Extras din Revista Gând şi Slovă Ortodoxe N.31

_____________________________________________

Bibliografie:

Apostazia și Antihristul după învățăturile Sfinților Părinți, Ed. Fundația Sfinții Martiri Brâncoveni, Constanța, 2008, pp. 51-71.

*1* Acest lucru îl pomeneşte şi Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos, atunci când vorbeşte despre cele de la sfârşitul vremurilor.

*2* Cf. Beliaiev, Concernicg Atheism and Antichrist (Privitor la ateism şi Antihrist), vol. 1, p. 356.

*3* Autorul face referire la perioada contemporană acestei scrieri, în care Rusia era sub stăpânire comunistă.

*4* Vezi şi ediţia românească: Despre vedenii, duhuri şi minuni, pp. 19 şi 18.

*5* Vezi Sfântul Teofilact al Bulgariei, Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Matei, Ed. Sophia, Bucureşti 2007, pp. 289-290.

*6* Şi am văzut alt Înger puternic pogorându-se din cer, învăluit într-un nor şi pe capul lui era curcubeul, iar faţa lui strălucea ca soarele şi picioarele lui erau ca nişte stâlpi de foc, şi în mână avea o carte mică deschisă. Şi a pus piciorul lui cel drept pe mare, iar pe cel stâng pe pământ, şi a strigat cu glas puternic, precum răcneşte leul. Iar când a strigat cele şapte tunete au slobozit glasurile lor. Şi când au vorbit cele şapte tunete voiam să scriu, dar am auzit o voce care zicea din Cer: Pecetluieşte cele ce au spus cele şapte tunete şi nu scrie. Iar îngerul pe care l-am văzut stând pe mare şi pe pământ şi-a ridicat mâna cea dreaptă către Cer şi s-a jurat pe cel ce este viu în vecii vecilor, Care a făcut Cerul şi cele ce sunt în cer, şi pământul şi cele ce sunt pe pământ, şi marea şi cele ce sunt în mare, că timp nu va mai fi, ci, în zilele când va grăi al şaptelea Înger – când va fi să trâmbiţeze – atunci va fi săvârşită taina lui Dumnezeu, precum bine a vestit robilor Săi, Proorocilor” (Apoc. 10, 1-7).

*7* Vezi întreg capitolul 16 al Apocalipsei.

*8* Aici cuvântul sodomiţi nu îi desemnează numai pe cei care săvârşesc în chip propriu acest păcat, ci pe tot omul care în îndepărtarea sa de Dumnezeu va atinge hotarul cel mai de pe urmă. De altfel Ierusalimul, ca sediu al lui Antihrist, „Se cheamă, duhovniceşte Sodoma şi Egipt” (Apoc. 11, 8).