Să ne imaginăm calea care duce în Împărăţia lui Dumnezeu ca fiind străjuită, de-o parte şi de alta, de nişte stânci puternice, cu neputinţă de clintit ori de schimbat. Acestea ne dau certitudinea statorniciei veşnice în bine şi ne garantează că nu suntem expuşi riscului de a ne rătăci. Străbătând această cale strâmtă, vom ajunge la răspântii şi poate vom ezita, neştiind pe care cale să continuăm. Criteriul negreşelnic de alegere îl constituie acele stânci, acele adevăruri veşnice, acele Dogme Dumnezeieşti pe care le păstrează Sfânta noastră Biserică.

Vrăjmaşul diavol încearcă să înlăture Sfintele Dogme şi să le înlocuiască cu false dogme şi să ne abată de pe calea mântuirii

Am scris şi altădată, Simbolul Credinţei este un compendiu de Sfinte Dogme. În cuprinsul acestuia, desluşim patru Dogme ale unicităţii:

1.Unicitatea lui Dumnezeu: ,,Cred într-Unul Dumnezeu’’.

2.Unicitatea Mântuitorului Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, singurul prin Care ne putem mântui: ,,Şi într-Unul Domn Iisus Hristos… Unul Născut’’.

3.Unicitatea Bisericii noastre: ,,Într-Una Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică’’.

4.Unicitatea Botezului: ,,Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor’’.

Vrând să zădărnicească mântuirea oamenilor, vrăjmaşul diavol încearcă să înlăture Sfintele Dogme şi să le înlocuiască cu false dogme şi să ne abată de pe calea mântuirii. Uneltele potrivite acestui scop sunt ecumeniştii şi, în general, toţi ereticii lumii şi aci mi-aş îngădui să dau un singur exemplu: Biserica Ortodoxă deţine atributul infailibilităţii, al posibilităţii de a nu greşi, deoarece-L are pe Mântuitorul Hristos drept Cap al său. Papistaşii au decretat infalibilitatea papei, pe care ne-o prezintă ca fiind dogmă fără de care mântuirea este imposibilă.

Sinodul tâlhăresc din Creta a fost un prilej potrivit pentru ecumenişti în încercarea lor de a desfiinţa Sfintele Dogme şi a le substitui cu învăţături demonice, plămădite în străfundurile iadului. Prin faptul că au admis existenţa mai multor biserici, au atacat brutal Dogma unicităţii Bisericii noastre. Este aceasta o erezie manifestă, evidentă, de necontestat, pe care se străduiesc să o acopere cu vorbe mieroase şi mincinoase, precum că nimic nu s-a schimbat.

A doua Dogmă pe care o neagă cu neruşinare ecumeniştii este, pe cale de consecinţă, cea a unicităţii Botezului. Este de la sine înţeles că recunoscând  ereticele comunităţi drept,,biserici’’, trebuie să le recunoască lucrările şi ritualurile lor ca fiind valide, adică Sfinte Taine. De multă vreme ecumeniştii care bântuie în Biserica noastră recunosc botezul papistaş, botezurile sectelor de multe feluri, şi prin aceasta batjocoresc Sfânta Taină a Botezului, existentă doar în Biserica Ortodoxă. În şcolile teologice de la noi se propovăduieşte intens seminariştilor şi studenţilor, viitori preoţi, că orice botez este valabil, dacă este făcut în numele Sfintei Treimi!

Ce va urma? Conform planului nebunesc al sataniştilor ecumenişti, Biserica Ortodoxă se va uni cu toate rătăcirile zise creştine, se va pierde şi va rezulta o credinţă unică. Acest amalgam de credinţe îl vor uni apoi cu zisele ,,religii’’, cele păgâne precum islamismul, budismul, hinduismul, brahmanismul, jainismul etc, la care vor adăuga ingredientul necredincioşilor. Astfel, se gândesc ei, se va alcătui religia unică a lumii, căreia i se va da, drept dumnezeu, blestematul antihrist.

În vremea aceea, vor fi atacate şi celelalte Dogme, cele ale unicităţii lui Dumnezeu şi a Fiului Său. Allah, zeul preislamic, va fi rcunoscut ca ,,dumnezeu’’, încercând să-L substituie pe Dumnezeul Adevărului şi a tot binele. Mahomed se va insinua ca ,,mântuitor’’ al lumii, în locul Mântuitorului Hristos. De atâta vreme ni se prezintă imaginea muntelui care are mai multe căi, şi pe oricare ai străbate-o, ajungi în vârful lui. Numai că Sfânta Credinţă Ortodoxă nu e munte. De multe decenii suntem intoxicaţi cu teoria imbecilă a ramurilor, conform căreia orice grupare pretins religioasă deţine o parte de adevăr, iar adevărul integral se va obţine prin unirea tuturor ramurilor!

Oamenii sinceri şi curaţi, doritori să-şi dobândească mântuirea sufletelor, le spunem învăţăturile Sfintei Scripturi: ,,Unele căi par  drepte, în ochii omului, dar la sfârşitul lor sunt ce morţii’’ (Proverbe 14, 12); ,,În Numele lui Iisus Hristos Nazarineanul… şi întru nimeni altul nu este mântuirea, căci nu este sub cer niciun alt nume dat între oameni în care trebuie să ne mântuim noi’’ (Fapte 4, 10-12); ,,Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa’’ (Ioan 14, 6).

Presbiter Ioviţa Vasile