Suferinţă gravă a oamenilor contemporani, chiar şi a credincioşilor, este lipsa dispoziţiei de a ridica şi de a-şi duce propria cruce şi de a-L urma pe Mântuitorul nostru Cel Răstignit.

Vrem binecuvântarea lui Dumnezeu, vrem pacea lui Dumnezeu, vrem cununile mântuirii, vrem raiul, îi cinstim pe sfinţi şi pe mucenici, dar nu vrem pătimirea celor rele, nu vrem postul şi strâmtorarea înfrânarii, nu răbdăm încercările şi bolile, nu suferim plecarea din viaţa aceasta a celor dragi nouă, nu suportăm nedreptăţile şi izgonirile.

Citeşte şi:  Hristos a înviat, dar cu noi cum rămâne?

Confortul şi consumismul influenţează cadrul vieţii noastre duhovniceşti. Însă, precum scrie Sfântul Isaac Sirul, „nimeni nu a urcat la ceruri cu răsfăţul”. Şi înţeleptul Sirah susţine: „Fiule! Când vrei să te apropii să slujeşti Domnului Dumnezeu, găteşte-ţi sufletul tău spre ispită”.

Arhimandrit Atanasie Anastasiou

Extras din „Spovedania-îndrumar”, Ed. Sofia, 2004, pag. 115-116